de Andrei Crăciun vineri, 18 ianuarie 2019
ACTRIȚA RECOMANDĂ:
În ce spectacole joci în această stagiune?
În această stagiune joc la Teatrul Roșu în „First Date”, scris și regizat de Conrad Mericoffer. Iar la Apollo 111 joc în două specatacole: „Cea mai călduroasă zi din an”, o piesă scrisă și regizată de Bogdan Theodor Olteanu, și în „Taximetriști”, cea mai nouă producție Apollo. Tot în regia lui Bogdan, dar de data aceasta scrisă împreună cu Adrian Nicolae.
Un spectacol pe care îl recomanzi (deși nu joci în el).
Programul meu nu îmi permite să merg la teatru pe cât de mult mi-aș dori. Așa că o să recomand un spectacol pe care l-am văzut anul trecut, dar care m-a făcut foarte fericită. E vorba despre „O mie de motive”, cu Florin Piersic Jr, în regia lui Horia Suru. Treceam printr-o perioadă ciudată atunci, iar spectacolul ăsta a fost exact ce mi-a trebuit. M-a luat pe sus. Mi s-a părut că structura fixă a spectacolului a mers perfect mână în mână cu improvizația.
Un actor tânăr din țara noastră, care îți place.
Primul care îmi vine în minte e Silviu Debu. E, cred, cu un an mai mare decât mine. Deci îl știu din facultate. Dar nu l-am văzut într-un spectacol decât acum câțiva ani. În fiecare rol în care l-am văzut după aceea era atât de natural și firesc, încât omul părea că nu joacă nimic. Totul părea că îi vine atât de ușor.
Cu Bogdan Nechifor am fost colegă de generație. L-am văzut acum câteva luni în „Vlaicu Vodă”, în regia lui Horia Suru. M-a emoționat foarte, foarte tare! E foarte bun! Un actor foarte puternic. Cu o forță foarte mare.
Pe Conrad Mericoffer l-am tot lăudat. În facultate îmi doream să joc cu el. Am jucat la un moment dat o scenă Sașa – Platonov. Eram așa fericită, a fost unul din cele mai frumoase examene. Mai târziu, am apucat să jucăm mai mult.
Andrei Seușan este un actor superprofesionist. Joacă mult și joacă bine. Joc și eu cu el în spectacolul „First Date”. E foarte amuzant pentru că de multe ori trebuie să facem eforturi să nu ne ia râsul pe scenă.
O actriță tânără din țara noastră, care îți place.
Isabela Neamțu. Am văzut-o ultima dată tot în „Vlaicu Vodă”. Mi s-a părut foarte mișto câtă forță poate să aibă. Ana Bianca Popescu. Pe lângă faptul că are o voce superbă, e o actriță foarte fun. Se vede că se distrează pe scenă, că îi face plăcere.
Diana Cavallioti. Mi s-a părut wow ce a făcut în „Ana, mon amour”.
Un regizor tânăr de urmărit, din țara noastră.
Bogdan Theodor Olteanu. Nu e cel mai tânăr regizor, dar în ale regiei de teatru e foarte la început, e fresh, folosește un limbaj foarte simplu, dar deloc lipsit de profunzime. Mi se pare de urmărit mai ales pentru că își și scrie piesele pe care le pune în scenă. Eugen Jebeleanu. Este unul din cele mai ambițioase persoane pe care le știu. E deja cunoscut la nivel european și sunt sigură că o să facă proiecte mișto și de acum înainte.
Un motiv pentru care să meargă spectatorii la teatru.
Nu știu. Eu mă duc la teatru din curiozitate și pentru că mă disciplinează.
CELE MAI…
Cel mai bun sfat primit în cariera dumitale.
În 2007 am lucrat cu domnul Adrian Pintea la o telenovelă. În ultima lui zi de filmare, aveam o secvență împreună, în mașină. Îl admiram extrem de mult. Mi-era jenă, voiam să spun orice, dar nu știam ce. La un moment dat, m-a luat de mână, nici nu s-a uitat la mine, și mi-a spus: „O să fie bine, puiule”. Știu că ăsta nu e un sfat. Dar e ceva sfânt pentru mine și mă raportez de multe ori la momentul ăla.
Cea mai neobișnuită întâmplare trăită pe scenă…
Ni s-a întâmplat la prima reprezentație a spectacolului „Taximetriști” (foto). Publicul a râs aproape non-stop. S-a râs la intrări în scenă, la ieșiri, la situații tensionate și foarte dramatice. Noi nu înțelegeam nimic în spate. Știam că repetaserăm o dramă. Cel puțin așa erau scenele mele. Eu îmi spuneam că îi domolesc cu scenele mele triste și dramatice. Nu am domolit pe nimeni. S-a râs în draci. Și a fost foarte frustrant pentru că aveam impresia deja că râd de penibil. Era greu să ducem scenele la final încercând să construim o tensiune când publicul râdea la aproape orice replică. Ne-am dat seama mai târziu că era, de fapt, un râs nervos, de descărcare. Dramaturgii au și scris sub numele piesei: „Aceasta nu este o comedie”. Acum mi se pare foarte funny detaliul ăsta.
Cel mai dificil moment pentru tine în teatru.
Ăsta ar trebui să fie momentul – anii de după facultate. Când, de fapt, nu am făcut teatru mai deloc.
Cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat de când ești actriță.
Cel mai bun lucru cred că a fost faptul că am luat castingul pentru telenovela „Daria, iubirea mea” acum 11 ani și faptul că am venit în București. Oricum voiam să vin aici la facultate, dar faptul că am luat castingul ăla mi-a făcut drumul mai ușor și toată experiența a fost, oricum, o școală în sine.
Cea mai interesantă întâlnire pe care ai avut-o până acum în teatru; de ce aceea?
Cel mai interesant mi se pare că l-am întâlnit pe Bogdan Theodor Olteanu. Pentru că de unde nu aveam încredere în mine ca actriță, după cele două roluri în spectacolele lui, acum cred în mine foarte mult. Cred că pot să fac mult mai multe decât credeam înainte. și asta doar datorită lui. Eu îi spuneam „nu pot”. El îmi spunea „ba da!”, „mai mult”, „crede-mă” și mi-a ieșit un rol de care sunt tare mândră (mă refer la rolul din „Cea Mai Călduroasă Zi Din An”). E un personaj ciudat (aici mă refer la Bogdan), dar e supermișto ca om și mă bucur că i-a plăcut de mine la casting.
„Cel mai interesant mi se pare că l-am întâlnit pe Bogdan Theodor Olteanu. Pentru că de unde nu aveam încredere în mine ca actriță, după cele două roluri în spectacolele lui, acum cred în mine foarte mult.”
Victoria Raileanu, actriță
Foto: Mihai Neacșu, Apollo111
