de Andrei Crăciun joi, 8 iunie 2017
Astăzi, ne răspunde Valentina Zaharia, câștigătoarea din acest an de la Bacău Fest-Monodrame.
ACTRIȚA RECOMANDĂ
În ce spectacole joci în această stagiune?
Lumea Dinăuntru/World Within de John Elsom, în română și engleză, la UNTEATRU. Treapta a 9-a de Tom Ziegler, la UNTEATRU. Tectonica Sentimentelor de E.E. Schmitt, la TNB. Două Loturi de I.L.Caragiale, la TNB. RoVegan de Catinca Drăgănescu, la Centrul de Teatru Educațional REPLIKA. IBSEN Inc. de Mihaela Michailov și Catinca Drăgănescu, la Teatrul de Comedie. Venus & Adonis de W. Shakespeare – Bacău Fest-Monodrame.
Un spectacol pe care îl recomanzi (deși nu joci în el).
Sunset Limited de Cormac McCarthy, la UNTEATRU.
Un actor tânăr din țara noastră, care îți place.
Richard Bovnovczy & Șerban Pavlu în Sunset Limited.
O actriță tânără din țara noastră, care îți place.
Mihaela Teleoacă & Silvana Negruțiu în RoVegan. Dacă vedeți spectacolele înțelegeți de ce nu-i pot separa pe cei 4 luați câte 2.
Un regizor tânăr de urmărit, din țara noastră.
Andrei Raicu… numa’ ce a absolvit programul masteral la Târgu Mureș, la clasa lui Theodor Cristian Popescu. El chiar e tânăr. Noi, cei din generația mea, ne-am cam săturat să fim numiți tinere talente.
Un motiv pentru care să meargă spectatorii la teatru.
Pentru că teatrul e o formă de artă care celebrează întâlnirea pe viu cu o altă ființă umană. Asta, pe scara mea de valori, e cam cel mai important lucru care ni se întâmplă.
CELE MAI…
Cel mai bun sfat primit în cariera dumitale.
Era personalizat și am fost rugată să-l păstrez pentru mine, de o persoană care își trăia ultimele zile. Aceeași persoană mi le-a dat și pe următoarele două cele mai bune, valabile pentru orice actor: să-mi transform defectele în calități și să am mare grijă de coloană.
Cea mai neobișnuită întâmplare trăită pe scenă.
M-am trezit că improvizez în versuri în mijlocul spectacolului Venus & Adonis, pentru că sărisem peste vreo douăzeci de minute de text. Eram într-o stare de alertă uluitoare și căutam o cale de a ajunge înapoi în punctul de unde pornise confuzia. Nu știu din ce „pălărie” am scos fără delay vreo două-trei strofe cu aceeași structură ca restul. Mi s-au părut foarte bune, dar le-am uitat imediat după ce am ieșit din scenă. M-o fi ajutat Will, că eu versuri nu scriu nici cât 3rei Sud Est.
Cel mai provocator spectacol de până acum pentru dumneata.
World Within, versiunea în engleză. Ca să-mi citez propriul personaj, „simt cum se scurtcircuitează și îi sar siguranțele sistemului meu nervos”.
Cel mai dificil moment din viața dumitale în teatru.
Când nu m-am dus să fac un rol principal la Dabija.
Cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat de când ești actriță.
Proiectul „falimentar” Exod 2.0 dedicat mamelor românce plecate la muncă în Italia. A fost ca (dacă tot vorbim de familii) un fel de bunic mort în război al RoVegan-ului și a cărui existență m-a făcut să reconsider din temelii cine vreau să fiu ca artist și, în aceeași măsură, ca om.
Cea mai interesantă întâlnire pe care ai avut-o până acum în teatru, și de ce aceea.
Întâlnirea de fiecare joi a ultimului meu an de liceu cu Ruxandra Ureche Oteteleșanu, în ultimul ei an de viață. Începeam prin a discuta materia de Bac și terminam prin a face exerciții de improvizație. Imaginam și dezbăteam orice în cei câțiva metri pătrați ai camerei în care ea trona într-un pat capitonat cu cărți, iar eu mă foiam pe un scaun șubred, același pe care se foiseră în ultimul lor an de liceu Silviu Purcărete și Alexandru Tocilescu. Doamna Ruxandra avea o vârstă și nu folosea cuvântul „interesant” decât rar.
„M-am trezit că improvizez în versuri în mijlocul spectacolului Venus & Adonis, pentru că sărisem peste vreo douăzeci de minute de text. Eram într-o stare de alertă uluitoare și căutam o cale de a ajunge înapoi în punctul de unde pornise confuzia.”
Valentina Zaharia, actriță
