de Uniter vineri, 19 februarie 2010
La aceeaşi dată a fost ales Consiliul de Conducere al Uniunii format din 31 de persoane, a fost aprobat Statutul UNITER şi s-a decis depunerea tuturor documentelor pentru acordarea personalităţii juridice, acordată de către Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa nr. 1010 din 29 martie 1990.
Consiliul de conducere ales la acea şedinţă din 19 februarie era alcătuit din următorii membri:
Ion Caramitru, Preşedinte
Mircea Diaconu, Vicepreşedinte
Marian Popescu, Vicepreşedinte
Dan Micu, Secretar
Alexandru Darie, Secretar
Claudiu Bleonţ, Secretar
Florica Ichim, Secretar
Silviu Purcărete, Secretar
Ion Haiduc, Secretar
George Constantin, membru
Tudor Gheorghe, membru
Ştefan Iordache, membru
Victor Rebengiuc, membru
Emil Hossu, membru
Tamara Buciuceanu, membru
Cornel Popescu, membru
Dorel Vişan, membru
Gina Patrichi, membru
Cătălina Buzoianu, membru
Valeriu Moisescu, membru
Tompa Gabor, membru
Sanda Manu, membru
Dan Jitianu, membru
Paul Bortnovschi, membru
Vittorio Holtier, membru
Mihai Mădescu, membru
Victor Ernest Masek, membru
Valentin Silvestru, membru
Victor Parhon, membru
Ion Cocora, membru
Mircea Ghiţulescu, membru
Se întâmpla pe Dealul Mitropoliei, în fostul sediu ATM.
Nu putem decât să îi privim pe toţi aceşti membrii fondatori ai UNITER şi să ne închipuim entuziasmul lor.
Entuziasmul unor artişti, unii tineri şi foarte tineri, în plină putere creatoare; toţi erau deja nume cunoscute publicului din România, erau prezenţi în teatre, făceau şi filme, erau vedete consacrate sau în devenire.
Ştiau doar că acela era un moment de răscruce.
Că l-au aşteptat o viaţă întreagă şi simţeau că trebuie să şi-l asume, să-l marcheze, să nu-l lase să treacă, să-l onoreze.
O lume nouă se deschidea în faţa lor.
Pe care o puteau cunoaşte şi modifica după propriile lor gânduri.
De atunci au trecut 20 de ani.
S-a început cu o maşină de scris Olympia, la care a fost scris actul de constituire al UNITER şi s-a ajuns la calculatoare, harduri, monitoare, internet – cu o viteză aproape cosmică.
Din februarie 1990, sediul UNITER se află pe strada George Enescu, 2 – 4, clădire care a aparţinut în anii dictaturii gospodăriei de partid.
În anul 2006 sediul a fost câştigat în instanţă de către proprietarii de drept, ca apoi în anul imediat următor Primăria şi Consiliul General al municipiului Bucureşti au cumpărat şi, ulterior, au dat clădirea UNITER-ului în folosinţă gratuită pe 49 de ani.
În toţi aceşti ani sediul a fost cartierul general al tuturor iniţiativelor şi bătăliilor pe care breasla le-a avut.
Prin proiectele şi programele derulate, UNITER a devenit un reper al lumii culturale.
Gala Premiilor UNITER, Programul Casa Artistului, Gala Tânărului Actor HOP, Teatrul Franco – Român, Trupa pe butoaie, atelierele de poezie, de dramaturgie şi workshop-urile derulate în aceşti ani, UNITEXT şi Cea mai bună piesă românească a anului sunt doar câteva din iniţiativele UNITER care au adus-o în centrul atenţiei iubitorilor de teatru din România şi din lumea întreagă.
Cei 20 de ani s-au concretizat în mii de zile de tensiuni, încrâncenări, efuziuni, bucurii, eşecuri, spectacole, turnee, întâlniri, dezamăgiri, vise spulberate, prietenii irosite şi câte şi mai câte altele.
UNITER s-a născut ca o obsesie a avangardei.
UNITER îşi asumă riscurile, succesele şi greşelile sale, dar şi ale teatrului românesc din aceşti 20 de ani.
