de Andrei Crăciun joi, 9 iulie 2015
Pregătesc o serie de articole despre Gala Hop – „Gala tânărului actor”, dar ăsta e doar un pretext ca să mă întâlnesc cu tine. Vreau să aflu care e treaba cu tine, Tudor Istodor. Eu te urmăresc de ceva vreme, văd ce faci în teatru. Mă bucur că te-am văzut în spectacole, şi cu domnul Radu Iacoban şi cu alţi domni şi doamne.
Tu ai fost la Gala HOP?
Am fost, am scris în „Ziarul Metropolis”.
Înseamnă că n-am văzut eu.
Tu când ai fost la Hop şi ce-ai făcut când ai fost?
Păi…
Te-am găsit pe o listă de laureaţi.
Da, nu mai ştiu exact în ce an, dar la vreo doi ani după ce am terminat şcoala, cred (n.r. – de fapt, Tudor Aaron Istodor a absolvit UNATC în 2007 şi a fost premiat la HOP în 2010).
Ce premiu ai luat?
Mi-au dat „Premiul special al juriului” (n.r. – Premiul „Sică Alexandrescu”). Cel cu cuţitul!
Şi ţi-a prins bine?
O, ştii câte scrisori am tăiat cu el?
Asta, simbolic. Dar ţi-ai găsit un loc de muncă sau ceva?
Nu cred, nu ştiu sincer, nu vreau să zic nici…
Te-a văzut vreun regizor şi te-a luat?
Nu mi-a zis niciun regizor: „Băi, te-am văzut la Gala HOP şi de acolo te-am luat”. Dar eu cred că e important să te duci. Nu-s vorbe mari, dar e important să fii văzut cât mai mult, să faci lucruri care îţi plac, care te încântă pe tine.
Adică: dacă ai fi foarte tânăr acum, şi ai lua-o de la capăt, te-ai duce din nou.
Da! Categoric.
Nu-ţi pare rău?
Nu! Deloc!
Si îi sfătuieşti pe copii să meargă şi ei.
Da, cred că au o şansă!
Tu ai 30 de ani?
Da, 31 fac. 31 am făcut! Ce vorbesc? În mai. Am făcut deja. Sunt senil.
Nu mai eşti tânărul actor, gata!
Cum să nu?! Ce vorbeşti?
Eşti în floare?
În floarea florii.
TUDOR ISTODOR ARE, LA BAZĂ, INFORMATICA
De cât timp faci teatru?
Păi, cred că eram… înainte să dau la facultate. Din clasa a 12-a.
Unde ai jucat?
Cred că primul spectacol l-am avut în liceu.
La ce liceu ai fost?
La Informatică, la “Tudor Vianu”.
N-aveai treabă neapărat cu teatrul.
N-aveam, dar acolo am descoperit chestia asta. A fost un concurs de recitări şi oratorie la Vianu. Şi am zis: „Gata! Asta e! Asta vreau!”.
Deci ai şi un background de informatician la bază. Ai terminat liceul ăsta, nu?
Exact! Am terminat liceul. Punct. Nu pot să zic… adică ştiu să instalez un Windows dacă e cazul, dar cam asta e situaţia..
Ăsta e deci nivelul la care discutăm, am înţeles. N-o să trăieşti din asta.
Nu prea.
Dar cu actoria merge treaba, nu?
Da, slavă Domnului!
Câte spectacole ai pe lună?
Am… la ora actuală, activ, am vreo 10-12 spectacole.
E bine!
Da!
Şi eşti şi angajat undeva, cu carte de muncă?
Da. La Teatrul Evreiesc de Stat.
Suntem în Sala Nouă de la Comedie. Ne aflăm lângă Templul Coral. Tu…
Aici am făcut Bar Mitzvah.
Ai amintiri frumoase, aşadar.
Da.
Cât mai durează reconstrucţia Teatrului Evreiesc?
Păi sperăm să fie cât mai puţin, dar ştii cum e…
Fonduri de unde vin?
Habar n-am!
De la Primărie, de la Ministerul Culturii?
Nu ştiu.
Şi tu eşti angajat de mulţi ani aici?
Nu, cam de un an.
Şi înainte?
Înainte n-am fost angajat.
Ai fost freelancer?
Da.
Poţi să trăieşti doar cu banii din teatru?
Eu am noroc, că fac şi teatru independent, mai fac un film, câte o reclamă şi sunt OK, mă întreţin.
TUDOR ISTODOR ŞI CEA MAI FRUMOASĂ MESERIE DIN LUME
Ai tăi ce părere au avut despre faptul că te-ai dus la teatru, când tu erai în liceu la informatică? Ce ţi-au zis? Au fost de acord cu tine?
Păi tata, de exemplu, când i-am spus că dau la teatru, mă plimbam cu el pe Şoseaua Kiseleff… Şi i-am dat marea veste şi mi-a spus: „Fiule, ce să zic?! E cea mai frumoasă meserie din lume, te înţeleg!”
O practică şi el cu succes.
Şi cu bucurie! Cred că asta e cea mai mare realizare: să faci teatru cu bucurie.
El unde lucrează acum?
El e la Mic, la Teatrul Mic, dar are şi alte colaborări.
Şi mama ta?
Mama joacă…
Ştiu ce face, unde joacă, te întreb cum a primit vestea cea mare.
Păi, cred că amândoi cumva au primit-o, pe de o parte cu bucurie, pe de-o parte cu frică, pe de-o parte se aşteptau, ştii?
