de Andrei Crăciun miercuri, 20 iulie 2016
Ne aflăm în Sala Mică a Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București. Este zece dimineața, începe prima zi de preselecții pentru Gala HOP, care se va desfășura la începutul lunii septembrie, la Costinești, la Vox Maris Grand Resort. Jurizează: Mihai Constantin, Lia Bugnar, Bobi Pricop, Andrea Gavriliu și Ada Milea. Urmărește cu atenție, dar fără îngrijorare, directorul artistic al Galei – Miklós Bács.
Actorul Mihai Constantin apare nonșalant. E limpede că nu vrea să pară altcineva. Îmi notez amănuntul. E tot mai rar.
Splendida Lia Bugnar, actriță, dramaturg și regizoare a propriilor piese, deși longilină, poartă astăzi tocuri. Fiind minion, aspectul mă indispune.
Ada Milea zâmbește și păstrează o tăcere sublimă, de Sfinx. Profesorul Miklós Bács este la pantoloni și la cămașă albă de in. Toți se bucură să se afle aici.
Se așază toți la o masă, în fața scenei. Răzbate inițiativa să se mute de acolo. Se mută. Bobi Pricop și Andrea Gavriliu se așază în primul rând. Mihai, Lia și Miklós, în al doilea.
Tema Galei HOP de anul acesta este „Ne-bun pentru această lume”, momentele artistice urmând a se baza pe texte din opera lui William Shakespeare, de la a cărui moarte s-au împlinit – în acest an – exact patru secole. Nu există un număr prestabilit de locuri pentru Costinești. Vor fi aleși toți cei care vor reuși să convingă juriul de preselecție – astăzi, mâine și vineri. S-au înscris în jur de o sută de tineri actori, dar unii au renunțat deja să mai participe.
Preselecțiile încep cu un trio – Marian Olteanu, Florin Ionuț Crăciun, Tudor Răzvan Morar, toți trei absolvenți de UNATC în 2014. Momentul prezentat de aceștia a purtat numele „Visul lui Ariel”. S-a sfârșit cu aplauze.
A urmat Valentina Visarion – care a terminat Hyperion, în 2014, dar a făcut, pentru orice eventualitate, și Politehnica. Momentul ei s-a numit „Magic show”.
Mai departe, Andra-Meda Topîrceanu, absolventă de UNATC în 2016, a arătat calități vocale cu care a stârnit juriul.
A reieșit o primă concluzie: studenții și-au lucrat momentele singuri, fără ajutor din partea profesorilor sau din partea unor colegi-regizori.
În scenă a intrat apoi Antonio Tadeus Mincă – a absolvit la Mihai Mălaimare, la Hyperion. A lucrat o vreme la Teatrul Masca, dar a renunțat. În prezent, colaborează cu Teatrul Evreiesc de Stat. Tânărul Mincă a jucat plin de patos, atât arii din „Timon din Atena”, cât mai ales din „Neguțătorul din Veneția”, rol în care cândva a strălucit Al Pacino.
Paul-Sebastian Popa, absolvent la Cluj, a făcut apoi o nebunie de călugăr franciscan, dedându-se break-dance-ului pe acorduri de muzică bisericească ortodoxă. Dacă aș mai fi tânăr aș scrie așa: nebunia lui Arsenie Boca, gen. Nu mai sunt. Nu scriu așa.
Ciprian Valea, tot de la Cluj, a oferit fragmente generoase din Shakespeare și psihiatria dramatică, pentru a se întoarce la Richard și la Hamlet și la Regele Lear. Ciprian a fost apreciat de juriu atât pentru indiscutabilele sale calități fizice, cât și pentru abordarea inedită.
Andrada Fuscaș, care a absolvit UNATC în urmă cu trei ani, s-a uitat la personajele feminine din opera lui Shakespeare subliniind diferite vârste ale iubirii. Regizorul Bobi Pricop a îndemnat-o pe frumoasa Andrada să nu se sfiască să fie și urâtă.
Vali V. Popescu, care a terminat la Târgu Mureș în urmă cu patru ani, și-a arătat talentul, dar s-a și autosabotat, după cum a constatat și Lia Bugnar, lăsându-se puțin văzut pe scenă. Actorul a găsit, totuși, soluții originale de abordare a unor momente din „Furtuna”.
Foarte talentata Cristina Juncu, fiica regizorului Cristi Juncu, a gândit un foarte apreciat moment în care Ofelia cireșete scrisorile primite de la Hamlet pe parcursul relației.
În continuare, Ruxandra Grecu – care a terminat facultatea în 2012 – a intrat încântător în rolul Bufonului din „Lear”, dovedind un plus de experiență. Actrița colaborează cu Teatrul de Comedie.
Înainte și după ora 13
După-amiaza curgea leneș. Vă spun sincer, nu mă uluisem, totuși, de niciunul dintre artiști. Le prețuiam curajul, mă înduioșau emoțiile lor, dar ceva lipsea. Nu era caniculă la București, dar nici bine nu era. Abia trecuseră treisprezece ceasuri din zi. De nicăieri, a sosit vestea. S-a spus întâi în șoaptă, de la om la om. La spitalul Elias din Capitală a murit actorul Radu Beligan, nouăzeci și șapte de ani. Și nu s-a lăsat o tăcere peste care să nu se treacă. Nu s-a înregistrat un cutremur, nu s-au consemnat lacrimi de neconsolat. Spectacolul a mers mai departe.
Concurenții au continuat să urce pe scenă, juriul a continuat să aleagă, Ada Milea s-a mirat de cât de puțini cântă, Vladimir Călin, de la Cluj și el, a avut un număr în care s-a înveșmântat sumar în pungi de plastic. Atât de sumar încât la sfârșitul numărului, o membră a juriului – nu spui cine, desigur, persoană importantă – a fost nevoită să rostească infamul cuvânt „coi”.
Este 20 iulie 2016, creștinii îl sărbătoresc pe Sfântul Prooroc Ilie, într-un spital din Capitală a murit un actor care juca teatru la o etate la care niciun alt actor înaintea lui nu mai juca teatru. S-a jucat în continuare teatru la București.
Tinerii au luat o pauză de prânz, au mâncat sandwich-uri, au băut apă plată sau minerală sau sucuri răcoritoare, au fumat țigări și au continuat să viseze că își vor face un nume în meseria asta. Cei din juriu au continuat să le dea sfaturi – le-au arătat care e diferența dintre un monolog și dialog și i-au încurajat să își exploateze atuurile. Eu am întrerupt ziua la jumătate. Plecasem să scriu o odă tinerilor, iar acum trebuia să încep un necrolog.
Am ieșit din Sala Mică a Teatrului Național. Am traversat parcul vegheat de paiațele lui Caragiale, pe o bancă doi pensionari discutau în contradictoriu cu privire la o chestiune de politică externă, pe o altă bancă un tânăr citea o carte de Saramago, ceea ce m-a mirat, mai încolo o tânără vâna un Pokemon, iar o femeie de la salubritate se trăsese la umbră și nu făcea nimic.
Soarele continua să strălucească. Am început necrologul.
Radu Beligan a fost…
Foto: Adi Bulboacă
