de Alina Vîlcan luni, 26 noiembrie 2018
Pe Silvia Török o vedem într-o nouă premieră a Teatrului German de Stat Timișoara – spectacolul „Jurnal de România. Timișoara” (foto sus), semnat de Carmen Lidia Vidu, care continuă astfel seria de teatru documentar „Jurnal de România”, după Sfântu Gheorghe și Constanța. Iar din decembrie, Silvia Török (Premiul UNITER pentru debut, 2013) ne invită la „Putere. Scurte istorii personale”. Iată!
ACTRIȚA RECOMANDĂ:
Spectacolele de acum. În ce spectacole joci în această stagiune, unde și de ce să le vedem?
În această stagiune mă puteți vedea în proaspătul spectacol „Jurnal de România. Timișoara”, în regia lui Carmen Lidia Vidu, ce a avut premiera în octombrie, la Teatrul German de Stat Timișoara. Este o producție care provoacă reacții furtunoase. Am avut parte de conversații pătimașe cu diferiți spectatori după fiecare reprezentație. Este un spectacol exact despre cel care îl privește. „Jurnal de România” te conduce spre o reală introspecție. De neratat. Mă mai puteți vedea în decembrie într-un alt spectacol (în lucru) numit „Putere. Scurte istorii personale”, tot în regia lui Carmen Lidia Vidu, în Festivalul de Teatru DOM 100, spectacol produs de Asociația Culturală Contrasens, și într-o serie de reluări ale unor spectacole puternice, din stagiunile trecute ale Teatrului German de Stat din Timișoara.
Un spectacol pe care îl recomanzi, dar în care nu joci?
Recomand să vedeți „Jurnal de România. Sfântu Gheorghe” și „Jurnal de România. Constanța”, pentru impactul puternic ce îl va avea asupra voastră ca cetățeni români, recomand „Erendira” lui Kordonsky (n.r.: „Incredibila și trista poveste a candidei Eréndira și a bunicii sale fără suflet”, montat de Yuri Kordonsky după textul lui Gabriel García Márquez, la Teatrul German de Stat Timișoara), pentru magia pe care a orchestrat-o pe scenă, recomand Performance-uri de/cu Ivo Dimchev, „Poetul orb” în regia lui Jan Lauwers, spectacolele lui Wim Vandekeybus, HODWORKS, Budapesta (HU), spectacolul „Grace” (coregrafie: Hód Adrienn) și multe altele văzute și iubite în festivalul Eurothalia al Teatrului German de Stat Timișoara și în festivalul Teszt al Teatrului Maghiar din Timișoara.
Un actor care îți place?
Levente Orban, actor al M-studio din Sf. Gheorghe.
O actriță care îți place?
Silvia Calderoni.
Un regizor de urmărit. De ce acela?
Oliver Frljić, după cum zice și el, pentru că duce o luptă sinceră de a stabili noi estetici teatrale, de a împărtăși puncte de vedere incomode pentru anumite categorii sociale.
Un motiv pentru care să mergem la teatru?
Mersul la teatru este un exercițiu de viață, teatrul este viu și își schimbă mereu regulile, așa că te ține la rândul sau viu. Pentru că se deschid ferestre, și intră multă lumină în capul nostru, pentru că dezvoltă gândirea critică, pentru că te consolează și te face să-ți înțelegi stările emoționale. Sunt milioane de motive să mergi și, după părerea mea, nu există niciun motiv valid ca să NU mergi la teatru.
CELE MAI…
Cel mai bun sfat primit în cariera ta?
Să permit lumii mele interioare să pătrundă din când în când în afară.
Cea mai neobișnuită întâmplare trăită pe scenă sau în culise?
A fost să am ocazia să lucrez și să joc cu actori din alte țări; se vorbeau germana, sârba, italiana, maghiara, croata, slovena, albaneza și româna pe scenă în spectacolul „Uriașii Munților”, de Pirandello, în regia lui Paolo Magelli (n.r.: la Teatrul German de Stat Timișoara). Primul impact a fost amețitor, iar pe măsură ce repetițiile continuau s-a transformat într-o adevărată gimnastică pentru creier.
Cel mai provocator spectacol de până acum, pentru tine?
„Jurnal de România. Timișoara”. A fost nevoie de mult curaj să mă deschid și pe urmă să accept sinteza ce s-a conturat despre mine în spectacol.
Cel mai dificil moment din experiența ta în teatru de până acum?
Cele mai dificile sunt momentele dintre proiecte, când nu știi încotro să te îndrepți, când nu știi care ar trebui să fie următorul pas.
Cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat de când ești actriță?
Cel mai bun lucru pe care-l savurez cu toată ființa este atunci când văd lumea confuză, pentru că nu înțelege legătura dintre mine, cine sunt eu în viața de zi cu zi, și rolul pe care-l fac, cum îl fac, unde am dispărut.
Cea mai interesantă întâlnire pe care ai avut-o în teatru. De ce aceea?
Una dintre întâlnirile cele mai dragi mie a fost cea cu regretata actriță Melania Ursu. Era incredibil de sinceră și tăioasă, nu ierta niciun fel de greșeală și știa să te facă să te corectezi sau să te lași de meserie – asta a fost influența ei asupra mea.
„Recomand să vedeți Jurnal de România. Sfântu Gheorghe și Jurnal de România. Constanța, pentru impactul puternic ce îl va avea asupra voastră ca cetățeni români.” (Silvia Török, actriță a Teatrului German de Stat Timișoara)
