de Andrei Crăciun luni, 15 aprilie 2019
Richard Balint, nominalizat la Premiile UNITER pentru Cel mai bun actor în rol secundar, pentru rolul Mr. Lockhart din spectacolul Navigatorul de Conor McPherson, regia Cristian Juncu, la Teatrul Național Târgu Mureș – Compania „Liviu Rebreanu”. Ce e dincolo de această știre? Care e povestea acestui rol și acestui spectacol? Câtă muncă e în spatele acestei realizări? Este acesta rolul cel mai important din cariera dumitale?
Povestea începe de fapt cu Bobi Pricop. El a fost cel care m-a propus lui Nicu Mihoc, directorul Companiei „Liviu Rebreanu”, pentru rolul avocatului apărării din spectacolul Teroare. Am dat casting, am intrat pe rol, am rămas în trupă. A urmat Cristi Juncu, cu care nu mai avusesem șansa să lucrez până atunci la scenă. Și dacă Bobi Pricop și Nicu Mihoc nu mi-ar fi acordat încrederea lor în prima fază, probabil n-aș fi apucat să lucrez cu el niciodată… Munca din spatele acestui spectacol a fost enormă. Am repetat spectacolul într-o perioadă foarte aglomerată de festivaluri și turnee, și practic am făcut naveta Oradea-Tîrgu Mureș. Uneori veneam dimineața, trăgeam două repetiții și seara mă întorceam la Oradea… Și nici colegii mei de scenă nu aveau un program mai lejer, așa că timpul de repetiții a fost extrem de scurt pentru un spectacol cum e Navigatorul. Cât despre importanța rolului… E important, unul dintre cele mai mai importante de până acum.
Cum ai primit vestea, ce înseamnă pentru dumneata această nominalizare? Crezi că vei triumfa?
Vestea am primit-o cu bucurie, evident. Dar eu am luat această nominalizare ca și cum ar fi a tuturor colegilor mei de scenă din Navigatorul. În teatru e greu să joci un personaj supra-natural dacă nu „te joacă” ceilalți, dacă nu îți dau valoare. Iar sentimentele de groază, de repulsie poate, pe care le inspir spectatorilor cu acest rol de diavol, se construiesc în fiecare spectacol prin felul în care personajele interpretate de Nicu Mihoc, Theo Marton, Dan Rădulescu și Costin Găvază mă percep. Pe Alexandra Țifrea o menționez la sfârșit pentru că ea e Maica Domnului, și nu îi e frică de mine deloc! Cât despre triumf, nu mă gândesc la asta. Teatrul nu e o competiție și, pe de altă parte, când jurizezi un act artistic nu poți fi decât subiectiv.
Cum crezi că se va schimba (se va schimba?) cariera dumitale dacă vei câștiga acest premiu?
Nicicum. Pentru un actor tânăr din provincie ar putea fi o rampă de lansare către o carieră în București, de exemplu. Pentru mine ar fi confirmarea îmbărbătării prietenești „hai că a treia oară e cu noroc”. Nu zic că nu e un premiu important, dar nici n-o să îi facă pe regizori sau pe directorii de teatre să se ucidă între ei ca să mă aibă.
Pe colegii nominalizați în acest an la aceeași categorie – Ionuț Vișan și Alexandru Jitea – i-ai văzut în spectacolele lor? Cum sunt?
Din păcate nu i-am văzut. Asta e nasol la noi: se fac atâtea spectacole bune, sunt atâția actori talentați de care habar n-ai pentru că, din lipsă de bani sau de interes, spectacolele trăiesc și mor în teatrele în care au fost făcute. Cu câte spectacole a fost Teatrul Mic în Oradea, de exemplu? Sau Metropolis… Nu ne știm între noi, nu ni se dă posibilitatea să ne vedem nici măcar în festivaluri: vii, joci, pleci, nu vezi nimic. Oricum, eu sunt convins că ambii sunt foarte buni!
Vii la Gală? Ai pregătit un discurs pentru cazul în care…? Cui ai vrea să-i mulțumești? E ceva ce ai vrea în mod deosebit să spui?
Vin la gală, n-am discurs, am să mulțumesc cui am mulțumit și până acum, oricum voi fi scurt. Dacă va fi cazul.
Dacă nu ajungem la spectacolul de la Târgu Mureș, unde îl mai putem vedea pe Richard Balint în această stagiune?
La Teatrul „Regina Maria” din Oradea și prin festivaluri…
„Asta e nasol la noi: se fac atâtea spectacole bune, sunt atâția actori talentați de care habar n-ai pentru că, din lipsă de bani sau de interes, spectacolele trăiesc și mor în teatrele în care au fost făcute.”
Richard Balint, actor
