Bányai Kelemen Barna, nominalizat la categoria Cel mai bun actor în rol secundar
Rolul poliţistului Florin din „Beznă de mină” (Bányavakság) pentru mine face parte din categoria „dragoste la prima lectură”. Am simţit cum se naşte personajul în mine de la primele repetiţii la scenă şi este o adevărată aventură modul în care devin Florin eu însumi pentru aproape două ore. Sper că reuşesc să transmit şi publicului această pasiune pentru personaj, la fel şi bucuria cu care îl joc de fiecare dată. Pe de altă parte, Florin ar fi un rol cu infinit mai puţine nuanţe dacă nu i-aş avea alături pe colegii mei – Szakács László, Nagy Dorottya, Ördög Miklós Levente şi Czikó Julianna – actori care mă inspiră în fiecare spectacol jucat acasă, la Târgu-Mureş, pe alte scene ale ţării sau peste hotare. Iar faptul că publicul ne onorează de fiecare dată cu sală plină, mă face să cred că bucuria de a face teatru se transimte ca un virus.
Vlad Bîrzanu, nominalizat la categoria Debut
„Eu sunt doar un începător” – e replica mea din Visul. Şi chiar sunt. Aşa că nu pot vorbi prea mult de experienţa mea. Mă bucur că am făcut facultatea la Cluj, că fac masteratul la Bucureşti, că sunt nominalizat alături de doi foşti colegi din Cluj care îmi sunt şi prieteni, că sunt angajat la Râmnicu Valcea… Deocamdată încerc să mă bucur de tot ce mi se întâmplă. Sper să pot spune asta cât mai mult timp.
Oltiţa Cîntec, nominalizată la categoria Critică teatrală
O nominalizare la Premiul UNITER pentru critică teatrală e, în primul rînd, bucuria că breasla e cu ochii pe tine, apoi satisfacţia că apreciază ceea ce faci, că exişti şi contezi profesional. Distincţiile acestea sînt rîvnite de toată lumea. Mă „bat” cu doi colegi redutabili, a căror companie mă onorează şi…îngrijorează. La fel ca ei, sper şi eu! Şansele sînt egale, dar „ceva” va face diferenţa. Baftă tuturor!
Emilia Dobrin, nominalizată la categoria Cea mai bună actriţă în rol principal
Ca şi atunci când am fost nominalizată pentru rolul Silvia din spectacolul „Capra sau Cine e Sylvia?” la Teatrul ACT, regia Al.Dabija şi de data asta, când sunt nominalizată pentru rolul Capra din spectacolul „Capra cu trei iezi” la Teatrul ACT, regia Alexandru Dabija, simt la fel. Nominalizarea este pentru mine un premiu.
Imola Kezdi, nominalizată la categoria Cea mai bună actriţă în rol principal
Nominalizarea aceasta a venit într-un moment în care aveam nevoie. Este o bucurie faptul că munca mea, făcută cu pasiune, este apreciată! O muncă pe care n-aş putea să o fac fără colegi profesionişti, fără o trupă extraordinară! Am acest noroc, să lucrezi alături de ei…iar nominalizarea acesta o dedic lor!
Ofelia Popii, nominalizată la categoria Cea mai bună actriţă în rol secundar
Această nominalizare m-a bucurat mult pentru că rolul e unul foarte special pentru mine. E un rol dificil, dar foarte interesant şi mă bucur că interpretarea mea este apreciată.
Rareş Florin Stoica, nominalizat la categoria Debut
Mă bucură vestea că sunt nominalizat la Gala Premiilor UNITER; şi mai mult mă bucură că sunt nominalizat alături de doi colegi de facultate. Îi mulţumesc regizorului Cristian Theodor Popescu.
Silvia Török, nominalizată la categoria Debut
O neaşteptată mare bucurie că acest rol, atât de drag mie, să aibă rezonanţă pentru aşa multă lume.
Olga Török, nominalizată la categoria Cea mai bună actriţă în rol secundar
Nominalizarea este o încurajare pe plan naţional, în ceea ce fac.
Liviu Berehoi – Premiul special pentru teatru de păpuşi şi marionete
N-am fost un „rasfatat” al premiilor, dar cele câteva obţinute, se pot număra pe degetele unei singure mâini, mi-au jalonat cariera artistică:
-1980 şi 1986 – Premiile de interpretare în teatrul de păpuşi m-au încurajat să mă alătur celor mai buni din breaslă.
-1987 – Premiul de interpretare la Gala tinerilor actori, Costinesti, mi-a confirmat că mijloacele de exprimare specifice teatrului de animatie pot concura cu cele ale teatrului „mare”.
-2001 – Premiul de interpretare la Festivalul International, Zagreb, Croaţia, mi-a deschis drumul spre o carieră internaţională.
-2013 – Premiul special pentru teatrul de marionete şi păpuşi acordat de UNITER încununează o activitate de-o viaţă în compania personajelor animate. De regulă animatorul anonim iese la luminile rampei în finalul spectacolului.
Pentru mine acest premiu este un nou început!
Constantin Paiu – Premiul pentru întreaga activitate, Critică şi istorie teatrală
Mi-a sosit ispititoarea invitaţie de a scrie câteva vorbe destinate unui „Album al mărturisirilor” Pe cât de ispititoare poftire, pe atât de dificil de onorat! Sunt trăiri ale fiecăruia care se cuvine să rămână doar ale lumii lui lăuntrice. O întâmplare deosebită ca înţelesuri, cum este neaşteptatul Premiu „Pentru întreaga activitate –Critică şi Istorie teatrală”, atribuit mie de Senatul UNITER, se aşază alături de acele momente (puţine, tare puţine) care jalonează trecerea prin viaţă a unui om. De data asta e vorba de un vechi serv al Teatrului care a făcut ce-a făcut (şi cum a s-a priceput) fără a se gândi că, vreodată, această trecere va fi aleasă şi înscrisă într-un catastif al lucurilor care se cuvin semnalate Cetăţii. Orice vorbe ticluite pentru a însoţi, din acest punct de vedere, întâmplarea mi se par a fi de prisos.
Alegerea Iaşului ca loc de oficiere a Galei în acest an cred că este potrivită şi binemeritată. Teatrul Naţional din Iaşi, decan de varstă şi (multă vreme) de autoritate al evenimentelor scenice care ne definesc, dar şi Iaşul în sine, ca urbe protectoare a Şcolii, Culturii şi Artelor româneşti, au înscris pe cartea lor de vizită fapte care le recomandă lumii ca pe nişte locuri ce se cuvin alese drept popasuri ale recunoaşterii şi omagierii meritelor.
Trăitorii Iaşului şi prietenii ieşeni ai Teatrului îşi aşteaptă oaspeţii cu gândul cel bun şi cu inimă deschisă.
Axenti Marfa – Premiul pentru întreaga activitate, Scenografie
Vestea titularizării de către Senatul Uniter la premiul pentru întreaga activitate scenografică, m-a surprins profund şi mi-a creat o imensă bucurie şi fericire.
M-a surprins, nu pentru că n-aş avea încredere în mine (neliniştile, stările de febrilitate sunt fireşti în actul de creaţie, sunt indispensabile creatorilor), ci fiindcă aveam uneori îndoieli în sinceritatea, verticalitatea şi onestitatea colegilor de breaslă.
Mă simt onorată de acest premiu acordat de cea mai importantă autoritate artistică teatrală din România. Sunt un om care are încredere în semenii săi şi cred în frumuseţea naturii umane.
Vă mulţumesc!
Leni Pinţea Homeag – Premiul pentru întreaga activitate, Actorie
Pentru mine, fiecare diplomă primită în timpul activităţii mele artistice a fost o bucurie, dar mai ales un stimulent pentru ceea ce avea să urmeze. Distincţiile mă obligau întotdeauna la și mai greu, la și mai bine.
Cred, însă, că cele mai valoroase diplome sunt acelea când după cinci, zece, cinsprezece ani de la ultimul tău spectacol lumea te recunoaşte.
Iubesc acest Premiu UNITER. El vine după şapte ani de cînd cineva mi-a pus punct meseriei mele.
Mă simt onorată de acestă distincţie, ea constituie certificatul existenţei mele.
Mulţumesc Ion Caramitru.
Mulţumesc Senatului UNITER.
Enikő Györgyjakab, nominalizată la categoria cea mai bună actriţă în rol secundar
Sunt foarte fericită că s-a ivit acest moment de graţie în viaţa mea şi că am făcut parte din echipa de realizatori ai spectacolului Hedda Gabler. Că am putut să lucrez pentru a doua oară cu regizorul Andrei Şerban, care mi-a înlesnit o întîlnire reală cu rolul, cu colegii, cu teatrul. Sunt, iarăşi, foarte fericită că rodul aceastei întâlniri n-a trecut neobservat şi că munca mea a fost apreciată prin această nominalizare la premiul UNITER. Sunt onorată că atenţia şi aprecierea, care contează atât de mult în meseria noastră, s-a îndreptat de această dată spre mine, confirmîndu-mi faptul că drumul pe care l-am ales ca artist este unul de valoare şi merită urmat.
Nicu Mihoc, nominalizat la categoria Cel mai bun actor în rol principal
Ce pot spune despre nominalizarea mea la Gala Premiilor UNITER? Desigur este o chestiune care, cred, onorează pe oricine, prin faptul că această Gală a noastră stârneşte în sânul breslei şi în afara ei discuţii, orgolii, interes, admiraţie. În acest joc intră şi publicul. În rest ce să spun? Eu sunt încă pe drum. Am pornit de jos, pe jos. Marea mea bucurie este că m-am întâlnit cu mine şi sunt liniştit. UNITER înseamnă pentru mine mult mai mult decât o nominalizare.
Gavriil Pinte, nominalizat la Categoria Cel mai bun spectacol de teatru radiofonic
Nominalizarea teatrului radiofonic e un semn că acest fel de-a face teatru poate fi preţuit în România la fel ca la înaltele curţi europene; există pe continentul nostru şi în lume prestigioase festivaluri internaţionale de radio-drama, festivaluri la care sunt urmărite spectacole acustice novatoare şi de un fermecător rafinament.
Nominalizarea spectacolului nostru – CEI DIN URMĂ VOR FI CEI DIN URMĂ – e un semn că, într-un peisaj dominat adesea de un naturalism agresiv (sau trăirism mimetic), teatrul poetic este o alternativă viabilă. Proiectul nostru pleacă de la opera unui poet care vine, printe flori ale răului, direct din subterane dostoievskiene; poemele lui Ioan Es. Pop au putut ajunge la teatru fiindcă au personaje, situaţii dramatice, replici, umor şi… poezie. Iar în materie de teatru, poezia rămâne religia teatrului meu – fie el radiofonic sau de scenă, în formule şi spaţii mai mult sau mai puţin convenţionale.