de Cîrciumaru Raluca joi, 8 iunie 2023
Cele două reprezentații au avut loc la Sala 2 a Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Timișoara, corp aflat în Parcul Civic, de la orele 18.00 și 21.00. Punerea în scenă numără patru nominalizări în acest an: Cel mai bun spectacol, Cea mai bună regie, Cel mai bun actor în rol principal (Claudiu Mihail pentru rolul Oedip) și Cel mai bun actor în rol secundar (Vlad Udrescu pentru rolul Creon).
Pentru prima oară în cadrul Galei, spectatorii au prilejul de a urmări, într-o versiune compactă și succesivă, spectacolele care concurează pentru categoria de Cel mai bun spectacol, sub egida proiectului Timișoara 2023. Capitală Europeană a Culturii. În acest context, „Oedip rege” a deschis seria vizionărilor, care va fi completată în următoarele zile de montările „Antonin Artaud. Familia Cenci” (în regia lui Silviu Purcărete) de la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” de la Iași, și de „Seaside Stories” (în regia lui Radu Afrim) de la Teatrul de Stat Constanța.
Adaptarea pentru Sala 2 a Teatrului Național timișorean a fost o provocare cu atât mai mult cu cât „Oedip Regele” lui Declan Donnellan implică mutații de spațiu, interacțiune și proximitate. Este un spectacol fluid, în progresie, care își schimbă forma și care permite publicului să își aleagă unghiul din care participă la acest forum al cetății: de la un metru sau de la treizeci de metri distanță față de pulsul actorilor, liber spre relocare și schimbare de perspectivă. Astfel, spectatorii servesc drept figurație, și cor, și decor, și paravan: în ochii lor privește Claudiu Mihail (Oedip) cu șarm populist, din mulțime ies actorii ca de după cortină. Ba chiar și spațiul de joc ia forma în continuă mișcare a celor care se apropie să vadă mai bine de-a lungul sălii, altfel, aproape goală.
Această simplitate tranșantă a scenografiei lasă loc pentru împletiri suave de teatru antic adus într-o contemporaneitate marcată de episodul pandemic, cu accentele unei scene politice între House of Cards și demagogie românească. Totuși, nu se face o translație convențională, ci o alipire a planurilor. Dimensiunea nealterată a textului (tăiat, dar nemodernizat vizibil) și cea a unui setting contemporan, cu ochelari de soare, trenciuri și cravate, nu fac notă discordantă ci, din contră, demistifică și umanizează textul, în același timp adăugind substanță și sacralitate sferei politice.
Ca la o conferință de presă, ca desprinși din tabloide, Claudiu Mihail și Ramona Drăgulescu (Iocasta) își fac apariția în lumina naturală din foaierul Sălii 2. Prin lipsa de partajare între artist și public, dar și prin mobilitate, teatrul se umanizează, dă foc tuturor pereților în afara celui de-al patrulea, și depășește limitările expectative ale unui spațiu îngrădit. N-ar fi funcționat în stal nici evocarea pandemiei, nici formula de binom actoricesc, în care Oedip are dialoguri cu câte un singur alt personaj, colectează indicii și le lipește împreună, ca pe cioburi ale unei oglinzi care, în final, îl arată întreg, în toată oroarea și disfuncția sa.
Monument de aroganță și de semeție, Claudiu Mihail declamă – un cot care lovește dublu, o dată spre cadențele tragediei, o dată spre demagogia figurilor politice – și își hipnotizează votanții (pentru Pariul publicului, poate?) cu trasee alerte și încrucișate, care nu iartă nicio latură a publicului, care includ pe toată lumea. Sub masca cimentată a automatismelor de politician mai mult sau mai puțin sincer, dar incontestabil implicat până la coate, încep să se descâlcească, în ochii și pe chipul actorului, un tril de prelucrări adânci, sensibile, care jonglează cu rațiunea și cu disperarea, cu stăpânirea de sine și cu șovăielile cuiva care, până la final, nu știe cine este și de ce este capabil.
În opoziție declarată unilateral, Vlad Udrescu (Creon), distins și cumpănit, are o acuitate a sentimentului, o incizie a nevinovăției, a nervului și, în final, a milei, care înscrie acest rol între aparițiile sale cele mai complexe și bogate în detalii fără a petrece mult timp sub lumina reflectorului. Lacrimile din ochii săi – frustrare și mâhnire lichidă – sunt virgule grăbite între năvala de gânduri care i se citesc în expresie. Conflictul dintre acesta și dintre protagonist – conflict care poate fi desfăcut în teama paranoică de trădare și detronare a lui Oedip și patriotismul defensiv și nevinovat al lui Creon – este tăiat din rădăcină cu fermitate de Ramona Drăgulescu, într-o interpretare categorică, fără inflexiuni și gravă.
Fiecare informație în plus care confirmă finalul monstruos este devoalată cu așezare, cu interludii în care spațiul se crapă într-o a treia cameră: o cameră a amintirilor calde, a părinților care l-au crescut pe Oedip. A morții lui Polybos, care dejoacă fals profeția patricidă și incestuoasă, și care îl surprinde pe eroul tragic într-o bucurie grotească, în care celebrează moartea singurei figuri parentale pe care a cunoscut-o, doar pentru că nu a fost de mâna lui; în care celebrează moartea destinului, câteva minute înainte de a i se dovedi contrariul. Și, în final, a imaginii sângeroase a protagonistului, dansând și cărându-și mama-soție ca pe o cruce, ca pe o sentință, ca pe iubire pângărită în roșu.
Tabloul declinului acestuia se derulează sinistru, cu încetinitorul: întâi dezgolit, apoi orbit (excelent și înfiorător machiat), și, în sfârșit, exilat. Ultima imagine deschide un al patrulea spațiu în momentul în care Oedip, atârnând de cei care au legat ultimele noduri ale poveștii provenienței sale, iese prin arcada care dă spre parc – repulsiv, iremediabil, final.
Text: Raluca Cîrciumaru
Foto: Andrei Gîndac
OEDIP REGE
de Sofocle
Traducerea: Theodor Georgescu, Constantin Georgescu
Regia: Declan Donnellan
Scenografia: Nick Ormerod
Asistența de regie: Laurențiu Tudor
Asistența de scenografie: Adelina Galiceanu, Petri Ștefănescu
Muzica: Cári Tibor
Consultant dramaturgie: Haricleea Nicolau
Distribuția :
OEDIP: Claudiu Mihail
IOCASTA: Ramona Drăgulescu
CREON: Vlad Udrescu
TIRESIAS: Tamara Popescu
PREOTUL: Alex Calangiu
MESAGERUL: Nicolae Vicol
AL DOILEA MESAGER: Iulia Colan
CORIFEUL: Angel Rababoc
CORUL: Raluca Păun, Ovidiu Cârstea
PĂSTORUL: Eugen Titu
MEROPE: Corina Druc
POLYBUS: Bruno Noferi
PERSONAL MEDICAL 1: Roxana Mutu
PERSONAL MEDICAL 2: Iarina Zidaru
PERSONAL MEDICAL 3: Adelina Galiceanu
PERSONAL MEDICAL 4: Ioana Andone
PERSONAL MEDICAL 5: Cătălina Vînătoru
ASISTENT MEDICAL și PREOT: Mihai Alexandru Purcaru
PACIENT/ PATIENT: Petri Ștefănescu
PERSONAL MEDICAL 6: Irina Danciu
ANTIGONA copil: Ioana Vicol
ISMENA copil: Romana Vicol
Producător: Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova
Durata: 1h 20min
Vârsta recomandată: 16+
Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză
Spectacol itinerant în incinta teatrului / cu locuri exclusiv în picioare
Spectacolul conține scene de nuditate fără conotații sexuale
