de Andrei Crăciun miercuri, 24 iunie 2015
Când ai participat şi cu ce rezultate?
Am participat în 2006 şi a fost un „eşec total “, eu m-am pregătit bine, dar concursurile, competiţia nu sunt partea mea forte. Nu m-am auzit bine, înaintea mea fusese o actriţă (Cristina Ragos de la Sibiu) care a stors lămâi pe scenă şi eu jucam desculţă, mi se lipeau tălpile în timp ce jucam…îngrozitor!
Ce i-ai spune acum Nicoletei Lefter cea de atunci?
„Nu-ţi face griji, cariera ta nu depinde de concursul ăsta!”. Sau: „Azi te-ai făcut de râs, mâine poţi în vârf!”
Când ai fost ultima oară la HOP? Ce schimbări ai remarcat că se întâmplaseră între timp?
Am fost la prima ediţie organizată de Radu Afrim. Odată cu venirea lui, gala chiar a devenit o gală! Pe lângă concurs, mai poţi vedea spectacole, performance-uri. E o întâlnire cu tot ce înseamnă “scena” pe care un viitor actor, proaspăt absolvent nu are voie să o rateze!
Cât contează pentru un tânăr actor o asemenea Gală?
Azi poate fi o carte de vizită, o angajare într-un teatru, o întâlnire cu un actor preferat, o discuţie cu oamenii importanţi din breaslă despre ce-l aşteaptă în meseria asta pe viitor. În plus, sunt trei zile la mare.
Ţie ce oportunităţi ţi-a deschis?
Mie nimic, dimpotrivă a fost groaznic, pentru că oamenii îşi aduceau aminte de concurs şi râdeau de mine blând. A, poate mi-a dat curaj şi o anumită nesimţire (nu poţi să te gândeşti non-stop la ce nu ţi-a ieşit, pentru că înnebuneşti) sau altfel spus puterea de a avea încredere în talentul meu indiferent de conjunctură sau de situaţie.
Ce ai îmbunătăţi la Gala HOP?
Nimic, Gala, acum, mi se pare perfectă, aşa cum o organizează Radu şi staff-ul de la Uniter.
Ce sfat i-ai da unui tânăr actor care tocmai se pregăteşte să se înscrie pentru Gala HOP?
Să fie conştient că e unic în felul său.
Spune-mi cinci lucruri pe care le-ai învăţat din participarea la HOP.
1… 2…3… 4…5! Acţiune!
Foto: Sorin Radu
