de Uniter duminică, 15 martie 2020
„Îi lipsea o singură pană dintr-o aripă, ca să fie o pasăre întreagă.
Iar noi, superesteții, i-am mai smuls una din cealaltă aripă, pentru simetrie.”
(Carmen Galin)
Câteva cuvinte despre viaţa artistică a doamnei Carmen Galin:
După absolvirea Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică în 1967 (ca șef de promoție), Carmen Galin s-a lansat pe scena Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ, unde a jucat până în 1970, avându-i ca îndrumători pe Radu Penciulescu, Ion Cojar, Andrei Șerban. A urmat apoi, vreme de cinci ani, experienţa clujeană cu Vlad Mugur, Alexandru Tatos, Alexa Visarion, Victor Tudor Popa, după care, în perioada 1975-1990 s-a alăturat echipei Teatrului Mic din Bucureşti. Din 1990 şi până în 1995 actriţa Carmen Galin a jucat pe scena Teatrului Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti. Dintre experiențele de la TNB amintim doar „O trilogie antică – Electra” (1990), „Noaptea regilor” (1991) și „Livada de vișini” (1992), regizate de Andrei Șerban și „Steaua fără nume”, în regia lui Alexa Visarion, ultimul spectacol în care a jucat Carmen Galin.
Nenumărate sunt rolurile din film. De la debutul în „Diminețile unui băiat cuminte”, regia Andrei Blaier (1966) şi până la „Trenul din zori nu mai oprește aici” (film TV, 1994), Garmen Galin a jucat în peste 25 de filme. Mulţi şi-o amintesc cu drag în „Ilustrate cu flori de câmp” (1975), alături de Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Jean Constantin, Constantin Rauţchi şi Ştefan Mihăilescu Brăila, sau în „Faleze de nisip” (1983) al lui Dan Piţa, alături de Victor Rebengiuc, Gheorghe Visu şi Valentin Uritescu. După o săptămână de la lansare, filmul a fost scos din cinematografe şi interzis de regimul comunist. Carmen Galin îl considera un „film luminos, extraordinar”, unul dintre cele mai curajoase filme din perioada comunistă.
În anul 1995 Carmen Galin s-a retras din activitatea artistică şi din viaţa publică și s-a dedicat total și cu discreţie acțiunilor umanitare.
În anul 2004, „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului” a primit Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, Categoria D – „Arta Spectacolului”.
În 2016, la împlinirea vârstei de 70 de ani, Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF) i-a acordat premiul de EXCELENŢĂ pentru anii dedicaţi teatrului şi filmului.
Carmen Galin a fost Societar de onoare al Teatrului Național București, membru al UNITER şi UCIN.
Am avut momente când simțeam că nu-mi găsesc cuvintele. Pentru că vorbeam foarte mult cu mine, dar cu ceilalți nu. În mine era o gălăgie îngrozitoare… Dar mi s-a întâmplat la o premieră la „Oblomov”, la Bulandra, unde m-am întâlnit cu persoane dragi mie și eram de-o stângăcie teribilă, nu semănam deloc cu mine. Mi-am revenit datorită lor, dar parcă tot nu simțeam bine sub picioare pământul, poate trecuseră prea puțini ani de la despărțire… Acum au trecut mulți… Am avut momente ceva mai grele în viață și lungi perioade în care n-am râs. Eu sunt un om care râde numai când simte. Și când am râs, am simțit că amețesc. Noi, oamenii, suntem, totuși, niște animale mai protocolare și, când ne lipsește protocolul, nu prea știm ce să facem cu noi.
Eu nu scriu poezii, scriu doar gânduri… Și pe unul o să vi-l spun, pentru că seamănă cu mine: „Îi lipsea o singură pană dintr-o aripă, ca să fie o pasăre întreagă. Iar noi, superesteții, i-am mai smuls una din cealaltă aripă, pentru simetrie.” Probabil că eu sunt simetrică acum…
(din interviul pentru televiziune acordat lui Cătălin Ştefănescu la Garantat 100%, 9 aprilie 2017, difuzat la TVR 1; preluare din Ziarul Metropolis.
Ceremonia de înmormântare va avea loc numai în prezența familiei, respectându-se ultima dorință a actriței.
Dumnezeu să-i odihnească sufletul în pace!
UNITER
