de Uniter luni, 30 martie 2020
Aici a jucat în mai multe spectacole, dintre care amintim: „Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă” de Horia Lovinescu, regia Dan Micu, „Zodia turnătorului” de Jean-Claude Carriere, regia Octavian Greavu, „Război şi pace”, după Tolstoi, regia Petre Bokor, „Pădurea” de Alexander Ostrovski, regia Tudor Mărăscu.
Câteva date despre activitatea din cinematografie:
„Scopul şi mijloacele” (regia Dan Marcoci, 1982), „Amurgul fântânilor” (regia Virgil Calotescu, 1983), „Raliul” (regia Mircea Drăgan, 1984), „Adela” (regia Mircea Veroiu, 1985), „Trandafirul şi coroana” (regia Domniţa Munteanu, 1991), „Şobolanii roşii” (regia Florin Codre, 1991), „E pericoloso sporgersi” (regia Nae Caranfil, 1993), „Crucea de piatră” (regia Andrei Blaier, 1994), „Craii de Curtea Veche” (regia Mircea Veroiu, 1995), „Don Juan sau dragostea pentru pentru geometrie” (regia Eugen Todoran, 1997), „Despre morţi numai de bine” (regia Claudiu Romila, 2005), „Rămâi cu mine” (serial TV, 2013).
Va rămâne în mintea cinefililor pentru rolul titular din „Vlad Țepeș”, regia Doru Năstase (1979).
Ștefan Sileanu s-a dedicat și unei alte arte a frumosului, pictura. Cu precădere din 1992.
A avut și câteva expoziții personale și colective: Bucureşti (1999); Târgu Mureş (2000); Căminul Artei Bucureşti (2001); Galateea, Bucureşti (2003); Muzeul Naţional Cotroceni (2006); expoziţia „Bolta de lumini”, Galeria Regală a Casinoului Sinaia (2010); Sala Savoy a Teatrului de Revistă „Constantin Tănase’” (2011), Galeria de artă din Râmnicu Vâlcea (2014).
A fost membru al UNITER și al Uniunii Artiștilor Plastici din România.
Un om bogat în spirit. Un artist care a căutat tot timpul perfecționarea și frumusețea vieții.
„Nu sunt credincios, nu sunt un habotnic, dar cred foarte tare în frumuseţea vieţii și încerc să exprim treaba asta în pictură şi în relaţiile pe care le am cu oamenii.” (Ștefan Sileanu)
Transmitem condoleanțe familiei.
Dumnezeu să-l odihnească!
UNITER
