După Pygmalion de George Bernard Shaw
Piesa originală în regia lui Moss Hart
Traducători: Vasile Timuș și Nicușor Constantinescu
Regia: Ion Caramitru
Distribuție:
Henry Higgins – Ion Caramitru
Eliza Doolittle – Rodica Ștefan
Colonel Pickering – Cristian Caraman
Alfred P. Doolittle – Orest Pîslaru – Ranghilof
Freddy Eynsford-Hill – Andrei Peșca
D-na Pearce – Mioara Curechian
D-na Higgins – Eugenia Ilinca
D-na Eynsford-Hill – Ligia Dună
Harry: Marius Meragiu
Jamie: Mihăiță Radu
Profesor Karpathy: Lorendi Rădulescu
Regina: Georgeta Grigore
Prințul Lothar: Relu Dobrin
George-cârciumarul : Arnold Mack
Omul din Selsey: Alois Doboș
Omul din Hoxton: Alin Țintea
Lordul Boxington: Victor Bunea
Lady Boxington: Claudia Deleanu
Sir Temistocles Stephanos: Cătălin Cocheș
D-na Hopkins: Ileana Lenghel
Majordomul: George Matei
Polițistul: Alexandru Onea
Florăreasa din fața casei lui Higgins: Monica Marin
Charles șoferul: Octavian Ștefănescu
În alte roluri: Corina Plopeanu, Carmen Angheloiu, Aurelia Tudor, Carmen Anghel, Alina Mihăilescu, Cristina Georgescu, Cristina Popa, Ioana Băiașu, Meri Ferariu, Gabriela Popescu, Ana-Maria Racu, Irina Onea, Maria Baciu, Răzvan Rusu, Bogdan Pelearcă, Alin Țintea, Daniel Găină, Bogdan Ardealeanu
Soliști balet: Denisa Anastasiu, Camelia Ghiță, Sabina Ioniță, Andreea Toma, Eugenia Stoian, Raisa Radamovschi, Luminița Florescu, Alexandra Borîia, Monica Ștraț, Andreea Bărzescu, Cosmin Vasile, Marian Chirazi, Andrei Ciobanu, Ștefan Băloi, Raluca Herci, Diana Marin
Orchestra, Corul și Baletul Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”
Scenografia si costumele: Viorica Petrovici
Lighting Designer: Lucian Moga
Asistent light designer: Cristian Șimon
Coregrafia: Florin Fieroiu
Dirijor cor: Aurel Muraru
Asistenți coregrafie: Monica Ștraț, Raluca Herciu
Coordonator artistic: Andrei Munteanu
Libret și adaptare: Alan Jay Lerner
Muzica: Frederick Loewe
Conducerea muzicală: Constantin Grigore
Data premierei: 22 mai 2021
Durata: 20 min
Dacă Pygmalion în antichitate se îndrăgostește de statuia lui perfectă, Higgins de astăzi își vede opera vorbind, cântând, dansând și se prinde în jocul fără reguli ale dragostei. În fapt, în „My Fair Lady”, cei doi protagoniști se apropie și se resping, se urăsc și se admiră, se exclud și se apropie într-un permanent, du-te vino, muzical. Muzica însoțește, cu farmecul ei tutelar, această fugă către perfecțiune, către ideal.
„Am muncit cu drag și abnegație alături de scenografă, dirijori, coregraf, orchestră, balet, cor, maestru de lumini, ca să nu mai vorbesc de soliști, pentru a ne apropria, pe cat posibil, de tot ce este omenesc în această capodoperă.” – Ion Caramitru
Adaptare după Pygmalion piesa lui, George Bernard Shaw și filmul lui Gabriel Pascal.
„My Fair Lady” este povestea omului simplu care vrea să se depășească, să învețe carte și să se bucure de viață. În aceeași măsură este și povestea celui care are ambiția să-și folosească știința de carte pentru a șlefui un caracter uman și de a-l înzestra cu ceea ce omul trebuie să aibă mereu la îndemână: o vorbire aleasă și îngrijită, instrument infailibil de autocunoaștere.
