de Florina Tecuceanu vineri, 10 iulie 2015
„Acel concurs a fost foarte important pentru mine, pentru că în momentul acela nu vedeam încotro să apuc. Teatrele nu angajau, iar ca să faci nişte proiecte trebuia să fii într-o gaşcă – la fel ca acum, de altfel. M-am pregătit singură în sufragerie. M-am dus, mi-am căutat costum, am venit cu o sticlă de vin… Tot monologul am avut sticla aceea pe scenă şi toţi erau curioşi să vadă ce voi face cu ea: am luat-o şi am plecat cu ea!… Gala HOP era singurul lucru de care să mă agăţ, era ultima mea speranţă, ca să zic aşa.
Ţin minte că am auzit că este doamna Sanda Manu în primul juriu de selecţie a concurenţilor şi mi-am zis: «Aaa, dacă e doamna Sanda Manu, nu o să trec!». Eu aveam impresia că nu mă place încă din anul I de facultate, dar a fost tocmai invers!
Nu ştiam că vor veni directori de teatru. Eu voiam să merg acolo, să arăt ce pot. Am nişte poveşti foarte frumoase despre acel eveniment”.
Licitaţie la scenă deschisă
„La un moment dat, la petrecerea de după premiere, m-au plăcut foarte mult Ştefan Iordache şi Dorina Lazăr. Mai erau acolo George Mihăiţă, Felix Alexa… Ştefan Iordache m-a chemat la masă şi a zis: «Ia uite măi, aici, ce actriţă avem! S-o luaţi voi! Hai, care o luaţi? ». «Să vină la mine!», a zis Dorina Lazăr! «Ce să caute la tine? Lasă să o ia George Mihăiţă! ». L-au strigat pe George Mihăiţă şi s-a făcut un fel de licitaţie acolo pentru mine… Şi George Mihăiţă m-a şi luat la el la Comedie, unde am jucat în două spectacole, iar în 2004 m-a angajat”.
„Cum a putut Iordache să zică aşa ceva?”
“În momentul când mă pregăteam pentru Gala Hop, eu jucam la domnul Tocilescu într-o piesă cu Florin Piersic (seniorul) şi l-am rugat pe domnul Tocilescu să îmi dea liber trei zile, ca să merg la concurs. Şi mi-a zis «Du-te!». Iar când m-am întors, mi-a zis aşa: «Hai mă, acuma, nu mai fi supărată că nu ai luat! Am vorbit eu cu Iordache aseară la telefon şi mi-a zis că a luat gala una urâtă, dar talentată! ». «Păi eu am luat! ». «Cum tu ai luat? Cum a putut Iordache să zică despre tine că eşti urâtă?»”.
Pe scenă. În timp real, un înger coboară
“Pe scenă, a fost un moment în care am crezut, în care am jucat toate cărţile. În 15 ani de când joc, nu cred că s-a mai întîmplat un moment ca acela. Am simţit că s-a coborât un înger pe umărul meu, cum se spune. S-a aşezat aşa o linişte în mine!… Iar liniştea te face să joci relaxat. Nu ştiu cât de bună am fost eu, pentru că terminasem de un an şi nu aveam mare experienţă de joc. Dar am trăit momentul acela de maximă sinceritate a fiinţei”.
Sfaturi pentru tinerii care vin la Gala HOP
„Cel mai important câştig, pentru mine? Am fost angajată la Teatrul de Comedie. Când eşti tânăr, este foarte important să participi la toate concursurile, să arăţi ce poţi, să joci când ţi se oferă ceva. Sunt foarte puţine proiecte după care să nu pleci cu ceva acasă – un coleg nou, un regizor, o amintire şi chiar cu bani!”
„Nu trebuie să încerci să fii special. Când merg la un concurs, tinerii vor să fie speciali, să rupă gura târgului. Nu, nu trebuie să fii special, trebuie să fii tu! Simplu, curat şi talentat! Poţi să te duci cu un text care a fost în fiecare an, dar să îl spui cu emoţie, să transmiţi ceva! Cred că disperarea şi nevoia de a confirma, de a fi remarcat de un regizor, te fac să treci în extrema cealaltă şi să uiţi de adevăr”.
„I-aş învăţa pe tineri să facă piese între ei, să joace împreună. Eu de asta am suferit: că ne-am despărţit, ca generaţie, şi nu am făcut lucruri împreună. Este foarte important să se adune câţiva actori şi un regizor, să facă un spectacol care poate fi bun sau nu, dar să facă ceva. Poţi să stai între patru pereţi şi să te crezi genial zece ani, dar nu o să te mai ia nimeni, pentru că frustrarea e maximă”.
„Teatrul înseamnă emoţie. Dacă ai reuşit să emoţionezi nişte oameni din sală, înseamnă că deja ai câştigat. A câştiga, nu înseamnă să iei neapărat un premiu. Eu cred că m-au angajat la teatru nu pentru că am câştigat un premiu, ci pentru că am reuşit să emoţionez. Ca sa fii credibil, trebuie să fii prezent, să trăieşti momentul acela. Am mai fost la câteva gale după aceea şi am văzut copii foarte foarte buni, foarte dedicaţi, cu diferenţe foarte mici între ei.”
