de Andrei Crăciun luni, 21 ianuarie 2019
În ce spectacole joci în această stagiune?
„Dragă Elena Sergheevna”, regia Mădălin Hîncu, la Teatrul Municipal Bacovia din Bacău, și „Pescărușul”, regia Tania Filip, la Teatrul Mic din București.
Un spectacol pe care îl recomanzi (deși nu joci în el).
„Zbor deasupra unui cuib de cuci”, regia Victor Ioan Frunză.
Un actor tânăr din țara noastră, care îți place.
Eduard Burghelea.
O actriță tânără din țara noastră, care îți place.
Blanca Doba.
Un regizor tânăr de urmărit, din țara noastră.
Andreea Lăcătuș.
Un motiv pentru care să meargă spectatorii la teatru.
Un spectacol de teatru, spre deosebire de alte manifestări artistice sau „forme de divertisment”, îți poate oferi emoție autentică, în timp real. Teatrul te face să rămâi conectat nu numai la societatea în care trăiești, ci mai ales la ființa umană. Te face cumva să te întorci cu fața spre tine. Dacă la final de spectacol pleci cu măcar o întrebare înseamnă că există suficiente motive pentru care trebuie să revii într-o sală de spectacol. Prin urmare, dragă spectatorule, vino la teatru! Nu care cumva să ratezi șansa de a te întâlni cu tine!
CELE MAI…
Cel mai bun sfat primit în cariera dumitale.
„Actoria este o meserie care se face pe termen lung. Cum faci să te țină toată viața?”
Cea mai neobișnuită întâmplare trăită pe scenă.
Nu am o întâmplare neobișnuită pe care să o precizez punctual. Am fost ferită de surprize majore pe scenă. Se întâmplă uneori, înainte de spectacole, să mă apuce o frică îngrozitoare pentru momentul în care voi ieși în fața publicului, dar trece odată cu acceptarea convenției. Doar din acest motiv ar putea fi „neobișnuit”, pentru mine cel puțin. Probabil este ceva care va trece cu experiența. Cert este că în acele momente simt ca și cum mi-ar fugi pământul de sub picioare și că mă prăbușesc spre cel mai vulnerabil punct al meu.
Cel mai provocator spectacol de până acum?
Spectacolele în care nu sunt atât de multe vorbe pe cât de mare e „drama” personajului, el fiind în scenă tot timpul.
Cel mai dificil moment din viața dumitale în teatru.
Ultimul an de licență. A fost un an în care m-am simțit mai pierdută ca niciodată. Terminam o facultate din care ieșeam mai confuză decât eram la început, mult mai sceptică și mai revoltată. Când am realizat ce mi se întâmplă și de ce, am constatat de fapt că acela a fost cel mai important moment în evoluția mea de până atunci.
Cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat de când ești actriță.
Faptul că am căpătat un tip de luciditate și o altă înțelegere a lucrurilor. Ca actor totul este o căutare și o frământare continuă, dar când ajungi să le înțelegi, simți că ți se deschide o altă lume.
Cea mai interesantă întâlnire pe care ai avut-o până acum în teatru; de ce aceea?
Îmi este greu să discern. Consider că fiecare întâlnire este cel puțin relevantă, dacă nu importantă. Am întâlnit oameni care mi-au schimbat fundamental percepția asupra unor lucruri. De la care am putut împrumuta un mod specific de a gândi, o atitudine, un tip de energie etc. Întâlniri care m-au ajutat să cresc și să tind spre cea mai bună variantă a mea la momentul respectiv.
„Terminam o facultate din care ieșeam mai confuză decât eram la început, mult mai sceptică și mai revoltată.”
Minodora Broscoi, actriță
