de Uniter miercuri, 20 martie 2024
Ziua de 20 martie 2024, semnifică un moment de concentrare pentru membrii noștri din întreaga lume, în a analiza ce se întâmplă în domeniul nostru, în societățile și în publicul zonei în care activăm. Ca asociație globală ce lucrează pentru unificarea participanților și pentru drepturile copiilor și tinerilor de a avea acces la cultură, este necesar să ne punem întrebări esențiale.
În acest context, promovarea reprezintă a privi dincolo de propriul cerc de influență și de preocupare personală. Este o modalitate de a răspunde întrebărilor importante, care se referă la drepturile omului și la valoarea copiilor și a tinerilor în propriile noastre contexte, și în relația cu lumea. Ce avem în comun?
Credem în puterea teatrului și a spectacolului. Teatrul ne permite să explorăm idei care îmbogățesc percepțiile și înțelegerea noastră, ajungând în zone neatinse ale creierului, inimii și sufletului. Teatrul creează legături intime între oameni, stârnind fantezie și imaginație și atinge subiecte dificile, cu o abordare ludică și profund emoțională. Teatrul implică tinerii într-un schimb empatic care permite transformarea individuală și colectivă și folosește întregul spectru al simțurilor pentru a invoca sentimentul de uimire, stimulând astfel curiozitatea și fascinația. Asta facem, în întreaga lume, oriunde se adună membrii noștri și o facem cu expertiză, îndemânare și inovație. O facem pe străzi și în case mari de teatru, în școli și în case și pe scene. Facem spectacole pentru, cu, de către și despre copii și tineri, oriunde s-ar afla aceștia. Copiii și tinerii au nevoie de teatru și, din cauza lipsei lor de putere, au nevoie de adulți pentru a-i ajuta să le experimenteze.
Pe măsură ce această Zi Mondială a Teatrului pentru Copii și Tineret se apropie, suntem profund conștienți de munca ce se face în sectorul nostru pentru și cu tinerii și familiile care sunt victime ale războiului, terorii, conflictelor politice și domestice, sărăciei, violenței, discriminării. Unii au întrebat „Cum putem încă să vorbim despre viitorul teatrului și al spectacolului în această lume? Cât de mult contează, pe lângă tragedia și nedreptatea care ne înconjoară?” Cred că, făcând teatru și spectacole pentru și cu copiii și tineri, suntem continuu angajați într-un act de speranță. Arta noastră facilitează o legătură imediată și interpretativă cu realitățile și provocările cotidiene ale copiilor. Prin oferirea unui spațiu sigur pentru exprimare, îi ajutăm să reflecteze asupra propriei existențe, prezentând realitatea alături de potențial și conturând un viitor sau o cale ce poate inspira tinerii să viseze la schimbări. Creativitatea noastră reprezintă speranță.
Pentru noi, artiștii, ca și facilitatori ai accesului tinerilor la artă, cultură și creativitate, este esențial să ne punem întrebări. Recunoașterea și valorificarea lor în joc și imaginație, bucuria și posibilitatea de evadare, precum și explorarea empatiei și umanității sunt vitale. Fără să le implicăm activ și să le dezvoltăm simțul de inițiativă, cum am putea păstra speranța pentru noi înșine?
Poate ar trebui să recunoaștem că responsabilitatea nu cade exclusiv pe umerii noștri; alăturându-ne copiilor și tinerilor în călătoria lor, putem să ne îmbogățim din robusta și inerenta lor capacitate de a visa și de a vedea noi posibilități.
