de Uniter luni, 23 decembrie 2024
Cum v-a venit ideea pentru felicitarea de Crăciun și care este mesajul pe care vreți să-l transmiteți?
Marius Damian: Îmi plac mesajele simple de Sărbători, cu atât mai mult când e vorba de o felicitare. Aici, m-am gândit la îngerul nostru, cel mereu alături și când râdem și când plângem. Pentru fiecare mască, Marele Regizor are un spot, așa încât sentimentele și gândurile să fie bine înțelese și receptate. Ridicole, absurde, profunde, oricum ar fi ele, se cer puse în Lumina Conștiinței pentru a fi cântărite. Din cele adevărate avem de învățat. Din cele de prisos au de cugetat alții. Măștile le cunoaștem, dar ce vor să exprime ele cu adevărat e o chestiune care cere atenție și ascultare pe de-o parte și, pe de alta, dăruire și har.
Dacă ar fi să alegeți un moment din acest an, artistic sau personal, care se apropie cel mai mult de mesajul inclus în felicitare, care ar fi acesta?
Foarte des în ultima vreme mă gândesc la vremelnicie. Cred că vanitatea nu e folositoare. Contorsionează, însingurează, opacizează, distruge. În teatru face prăpăd, pune la pământ bucuria de a fi într-o echipă. Și cum teatrul e un exercițiu de echipă, odată infiltrată macină rapid omul și lumea din jurul său. Din păcate, nu iese la suprafață numai pe scena Galelor.
Mă aflam la șevalet, ca student la pictură, pe finalul anului I (adică pe începutul anului curent, acum sunt în anul II). Lucrasem la un tablou câteva zile și consideram că făcusem ceva remarcabil, deși ceva îmi spunea că m-am cam grăbit și l-am uniformizat. Domnul profesor, mai tânăr cu zece ani, un pictor extrem de talentat, un spirit metodic și un mentor cu har, îmi spune câteva impresii conchizând: ”Mai bine ștergeți.” De față cu colegii mei, talentați și frumoși, cu douăzeci de ani mai tineri, mai toți. Am luat pensula cea mare și-am început să șterg cu vivacitate. Apoi am cichotit sonor, spre surprinderea tuturor. În momentul ăla m-am luminat la față. ” – E mult mai bine, a zis domnul Andrei Tudoran.” Exerciții de viață.
Cum sunt Sărbătorile de iarnă pentru dvs.? Cum le petreceți, ce așteptați în fiecare an cu nerăbdare?
A aștepta să se întâmple altceva, a fi mereu cu gândul la ceva care va veni, se va întâmpla, îți fură bucuria prezentului și luciditatea. Așa că le las să vină ca atare. Deci, nu cu nerăbdare. Le petrec în casa de la țară cu familia mea. Am deja salam atârnat la grindă sus în pod, la uscat. Vom primi colindători, mai mergem în vizită, vom asculta muzică, ne uităm la desene animate, smotocim pisicile și, neaparat, desenăm și pictăm. Poate voi bate și un cui… două.
Cum a fost anul 2024 pentru dvs. și ce vă doriți să se împlineasca în 2025, din punct de vedere artistic?
2024 a fost un an foarte bun. Pictura a dezgropat în mine o energie care mi-a șters angoasele. Am ajuns la Teatrul Umbrelor din Bali, am legat prietenii frumoase, iar pe cele vechi le-am ținut vii. Am călătorit, am filmat, am jucat. Am desenat și pictat, zilnic. Ce fericire…
Anul care vine îmi doresc să readucă pacea, cel puțin la granițele noastre. Să se domolească un pic isteria generalizată și să reintrăm pe făgașul sănătos mental al vieții. De celelalte ne ocupăm fiecare cum poate. Mai ales, cu bucurie.
Ce urare le faceți colegilor dumneavoastră artiști și tuturor celor care iubesc teatrul?
Să fie sănătoși, să aibă parte de întâlniri de folos minții și inimii, de prieteni adevărați, de spectacole care să le aducă un pic de liniște și frumos. Și să nu uite de îngeraș, nu de alta, dar e model personalizat.
Uniunea Teatrală din România
vă urează să primiți cu bucurie vestea cea bună a Nașterii Domnului.
Crăciunul cu bucurie!
„Din ceruri Steaua Bunului Crăciun calea să ne-arate, speranță să ne dea că-n lume e loc de dragoste, de zâmbete și lacrimi. Plecăciune.”
(Marius Damian, creatorul felicitării)
