de Florina Tecuceanu sâmbătă, 3 septembrie 2016
Premiul obținut i-a crescut stima de sine și a fost cea mai bună autoevaluare în acea etapă a vieții ei.
Ești absolventă a Liceului de Artă „Marin Sorescu” din Craiova, secția Pictură. De ce ai dat la Teatru în Capitală, și nu în Craiova?
Mi-am dorit să fac teatru mult mai mult. La Craiova m-am întâlnit cu profesorul care urma să ia clasă, ne-am cunoscut și mi-a spus sincer că nu crede că pot face meseria asta, eu având o dicție problematică. M-am gândit să merg la București. Nu știam de cursurile pregătitoare, nu m-am dus, așa că nu m-am simțit pregătită, necunoscând cerințele și așteptările celei mai cunoscute școli. M-am dus la Hyperion, unde datorită minunaților profesori am absolvit foarte mulțumită .
Îți amintești emoțiile pe care le-ai avut la Gala HOP, în 2005, când ai câștigat Premiul pentru cea mai bună actriță? Cum a fost?
Îmi amintesc. Am lucrat cu bucurie momentul peste vară, era important să găsesc propunerea cea mai bună pe tema impusă și să lucrez în amănunt. Dorința mea era să-mi prezint momentul în cea mai bună formă a lui. Mă reprezenta. Și tot lucrând la asta, n-am avut emoții sau gânduri în plus.
Ce amintiri ai legate de acea gală?
Marea… Entuziasmul general…. Am văzut cât de diferiți putem fi pe scenă, dar la fel de interesanți. Am comunicat unii cu alții, am râs împreună. N-am simțit că e neapărat o competiție, cât o dorință de exprimare a fiecărui participant.
Te-a ajutat premiul pe care l-ai câștigat atunci? Cum?
Da. La creșterea stimei de sine. A fost și o autoevaluare, aveam nevoie să știu că ce fac eu cu propriile resurse stă în picioare, pe scenă, adică, în momentul acela din viața mea.
Joci la Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște. Ai în palmares o mulțime de roluri. Ce ți-ai dori să se regăsească pe această listă?
Da, sunt o mulțime, dar scrise aici ar apărea doar niște nume. Îmi doresc să joc la fel de tare ca în 2005, ca oricând.
Ce ai apreciat cel mai mult la profesorii tăi din facultate?
Franchețea, perfecționismul doamnei Mandache, blândețea domnului profesor Ștefănescu, energia, entuziasmul lor. Petreceam toată ziua împreună, aveam timp.
Lecțiile memorabile de teatru, de la cine le-ai primit?
Din teatru! Dacă observi, înveți mai multe decât dacă îți spune cineva o mare vorbă. Am învățat de la coregrafi, de la colegi, de la regizori, de la croitor, de la toți.
Care sunt regizorii de la care ai învățat cel mai mult?
Nu știu cât am învățat de la fiecare, știu însă proiecte „muncite frumos”, la care am lucrat și care mi-au produs mare bucurie. Cele mai frumoase lecții le-am primit tot de la cei mai generoși: Ana Mărgineanu, Mihai Măniuțiu, Eugen Gyemant, Radu Apostol.
Deopotrivă, semnezi și scenografia la câteva spectacole. De unde această preocupare relativ nouă?
Datorită atelierelor care sunt aproape și te ajută să-ți dezvolți creația. Asta m-a atras. Îmi place mult să creez costume, pentru că implică destul de multe – atenție la actor, la cum se mișcă, datele psihologice ale personajului, situațiile, materialele textile, culorile, croiala, tot ce creează atitudinea personajului. Îmi place să stabilesc și să realizez totul cu precizia detaliului.
Ce sfaturi le dai concurenților din acest an de la Gala HOP?
Să strălucească.
Dacă ai putea schimba ceva în sistemul de învățământ artistic/ vocațional din România, care ar fi acel lucru?
Educația artistică este foarte importantă în dezvoltarea noastră, iar învățarea prin joc, alături de profesori de specialitate, prezintă multe beneficii. De aceea sunt pentru introducerea orelor de actorie în învățământul primar și secundar. Cred că e bine ca atenția să fie îndreptată spre elev, spre fiecare în parte, și asta poate presupune scuturarea tiparelor, a șabloanelor și reconsiderarea tuturor posibilităților de exprimare .
„La Gala HOP, am văzut cât de diferiți putem fi pe scenă, dar la fel de interesanți.”
Maria Nicola, actriță
Foto: Teatrul „Tony Bulandra”, Târgoviște
