de Andrei Crăciun miercuri, 29 iunie 2016
UNITER organizează preselecţia pentru „GALA TÂNĂRULUI ACTOR – HOP!”, ediţia a XIX-a, în perioada 20 – 23 iulie 2016 (cu posibilitatea de prelungire, în funcţie de numărul concurenţilor înscrişi), la Teatrul Naţional I. L. Caragiale din Bucureşti, sala Mică.
De unde până unde în juriul de preselecție la Gala HOP? Cum ați ajuns dumneavoastră aici, Lia Bugnar? Ați dat un concurs?
Și cum au ajuns membrii juriului în fața căruia eu am dat concursul să fie în acel juriu și putem să o ținem așa la infinit (râde). Nu, domnul Miklós Bács, care e acum mai-marele galei HOP, președinte, ce-o fi, zânul Galei HOP pe următorii trei ani, că înțeleg că atât e mandatul, m-a întâlnit la Festivalul de la Bacău, unde eu eram cu Ofelia Popii cu „Felii” și cu Ilona Brezoianu cu „Fata din Curcubeu” (n.m. – cele două actrițe au câștigat, la paritate, marele premiu al Festivalului Recitalurilor de la Bacău), și mi-a propus…
Am stat de vorbă omenește, ne-am plăcut și m-a întrebat dacă aș vrea să fac parte din juriu și am zis, scurt și la obiect, „da”, pentru că am o mare admirație față de acest om, care e un profesor minunat de actorie.
Sunteți remunerați?
Mă îndoiesc. Nu am întrebat, dar nu cred că îți dă cineva bani pentru treaba asta. Sunt aproape sigură că nu.
Cum se desfășoară procesul jurizării?
Sunt patru zile – 20, 21, 22 și 23 iulie –, mi le-am rezervat deja. Până pe 10 iulie se înscrie cine vrea, noi o să îi așteptăm, ei or să vină și ne vor arăta ce vor să ne arate. Sunt oameni tineri și curajoși. Eu, pe vremea mea, n-aș fi avut curajul…
Nu vreau să intrăm într-o dezbatere despre etate, dar exista, mă iertați, Gala HOP pe vremea dumneavoastră?
Mi s-a spus de curând că nici nu ar fi existat, dată fiind etatea mea. Și dacă ar fi existat, nu aveam atunci acest curaj. Acum văd altfel lucrurile. Le-aș da tuturor un epolet mic pe umăr fiindcă au curajul să vină.
LIA BUGNAR CAUTĂ TINERI PENTRU SPECTACOLELE SALE
Mai racolați tineri în spectacolele dumneavoastră la astfel de evenimente?
Dacă mă voi îndrăgosti de cineva, de ce nu? Eu am luat în ultimul timp în spectacolele mele oameni pe care i-am văzut în examene de la facultate, în festivaluri pentru tineret…
Poți să îmi dai exemple, ca să încurajăm tineretul?
Ilona Brezoianu, Irina Antonie, Anghel Damian. Mai am?
Tânărul Huțuleac Andrei?
Și Huțu, da, tot așa l-am văzut și pe el, la Festivalul de la Alexandria. Era încă student. L-am văzut într-un spectacol de Commedia dell’Arte. De câte ori am văzut oameni care mie mi s-au părut buni, i-am luat, fără să ezit. Am vrut să îi am în preajma mea, pentru că înveți de la tineri. Cu cât sunt actorii mai tineri, cu atât înveți mai mult de la ei. Pentru că nu sunt alterați.
Le veți spune câteva cuvinte, ce-au făcut bine, ce-au făcut rău…
Eu nu cred că un om care vine la o competiție din asta și nu i-a ieșit rolișorul sau momentul pe care și l-a pregătit trebuie să plece acasă cu mâna goală și fără o vorbă bună. Aș merge mult pe jumătatea plină – nu știu ce vor face ceilalți membri ai juriului de preselecție, dar eu le voi spune tinerilor ce au făcut bine și ce puteau face și mai bine. E foarte important, la vârsta asta, să nu li se dea pumni în stomac.
Intenționați să mergeți și la Gala HOP, la Costinești, la început de septembrie?
N-am idee, scumpe prieten, am o etate, să trăim până atunci. Nu mai intră în responsabilitățile mele ca membră a juriului. Da’ poate că o să fiu curioasă să văd ce se mai întâmplă.
Ați mai fost, recent?
Am fost acum doi ani, cred, cu „Noi 4”, spectacol invitat.
Nu ați fost atunci, fiindcă am fost eu, și nu erați. Poate acum trei ani.
Poate așa. Acolo am văzut-o pe Irina Antonie, acolo am văzut-o și pe Ilona, le mai știam așa, dar acolo am pus ochii pe ele.
LIA BUGNAR ATRAGE ATENȚIA ASUPRA CREȘTERII PRETENȚIILOR ÎN TOATE COMPETIȚIILE
Sunt mai buni tinerii din ziua de azi? Mai buni decât, mă iertați din nou, pe vremea dumneavoastră? Vine tineretul și vă ia pâinea de la gură?
E foarte greu de stabilit așa ceva. Pentru că dacă o pui pe Nadia Comăneci să facă exercițiul ei de atunci (n.m. – de la Jocurile Olimpice de la Montreal, din 1976, când gimnasta a luat nota 10), pe lângă fetele astea de acum, probabil că nu ia mai mult de un 7 chinuit, că s-au schimbat vremurile, s-au mărit pretențiile la flic-flac-uri. Într-un anumit fel, probabil că sunt mai buni, fiindcă au avut mai multe surse de unde să învețe. Totuși, eu eram în anul I de facultate în 1991… Pe vremea aia, trăiai mai mult cu talentul gol, fără informație. Dar nu aș putea face vreo comparație, fiindcă eu am avut în clasă niște semi-genii: pe Vlad Ivanov, pe Dorina Chiriac… Era o clasă foarte bună.
S-au ținut de actorie cei din generația dumnevoastră?
S-au lăsat destul de mulți. Dar unii au lucrat și au lucrat foarte bine: Ion Grosu, Ada Navrot, Ana-Ioana Macaria… Avem exemple de reușită.
Dumnevoastră, de ce nu?
Iată, eu. Eu sunt un accident, o treabă inexplicabilă.
V-ați refugiat în dramaturgie.
Și în actorie cu propriile vorbe, ori la actorie ideea era să spui vorbele altuia ca și când ar fi ale tale, ori la mine sunt chiar ale mele. N-aș zice că e chiar cinstit ce fac eu.
Vi s-a întâmplat să mai uitați cuvintele pe care chiar dumnevoastră vi le-ați pus în gură?
O dată la un secol, așa, poate o propoziție. În general știu tot ce zic toți oamenii de pe scenă. Am o memorie bună a cuvintelor. Țin bine minte replici.
LIA BUGNAR NU VA ȚINE CONT DE CLASAMENTELE DIN CLASELE ACTORILOR
Așadar, sfatul către tinerii actori care e: să vină? Să lăsăm tinerii să vină la Lia?
Așa! Nu e despre noi, e despre ei. Veniți!
Dați-le un sfat, ca somitate ce vă aflați.
Eu, cel puțin, nu îi cunosc, și ăsta e un avantaj, pentru că nu vom ține cont de clasamentele de la ei din clasă. Clasamentele de la ei din școli sunt crunte. Pe măsură ce e câte un coleg înscăunat ca al doilea De Niro… pe măsură ce el devine tot mai De Niro, tu devii tot mai figurație. Îți scade moralul, e groaznic. Se practică, la noi în școli, o ierarhizare din asta, absolut tembelă după mine. Fiindcă tinerii au ritmuri diferite, unii se deschid mai greu, și poți să ai surprize mari. Eu știu de la Ștefan Iordache că el în primul an de facultate nu a deschis gura, nu știa nimeni cum are glasul, fiindcă nu vorbise niciodată, nu avea curaj să spună nimic, după care a fost unul dintre cei mai mari actori din România…
Lia Bugnar from Immersive Theatre on Vimeo.
Se și dă un premiu „Ștefan Iordache” la Gala HOP. Deci, sfatul meu ar fi să se bucure că noi nu îi cunoaștem și să vină ca și cum ei sunt De Niro de la ei din clasă. Să aibă curaj! Să-și ofere cadoul ăsta, că vor avea dezamăgirea să constate că sunt puține castinguri la care sunt chemați, că sunt puține concursuri care se și anunță… Acum, multe se fac pe la spate, prietenul cel mai bun nu îți spune că se duce la casting, ca să nu-l concurezi, cam asta e lumea în care intră. Să se bucure că aici e totul transparent, anunțat, trâmbițat cu nu-știu-câte zile înainte. Nu au decât de câștigat. Ce pot pierde? Să nu intre între cei selectați?… Asta nu e o pierdere. Simplul act că au curajul să participe e un mare câștig.
Să nu se demoralizeze, deci, nici dacă nu vor fi cei aleși.
Bineînțeles. Dacă vin acolo tot câștigă. Învață, află lucruri despre ei.
Se întâlnesc cu dumneavoastră…
Asta e once in a lifetime, îți dai seama (râde). Și chiar dacă vor pica preselecția asta, e foarte bine să fie antrenați și pentru picaj în meseria noastră. Din zece castinguri, dacă iei unul ești printre actorii foarte norocoși. De obicei, iei unul la câteva zeci de încercări.
Dumneavoastră v-ați confruntat cu astfel de situații neplăcute?
Eu sunt și mai rău: sunt din categoria actori care sunt chemați la casting o dată pe mileniu, și atunci mă iau și pe mine, ce să facă… Deci, pe mine nici măcar nu mă cheamă, ce să-ți zic? Oamenii or fi rămas cu amintirea că sunt o actriță execrabilă sau au impresia că mă descurc cu propriile piese și că trăiesc în lumea mea și am micuța mea afacere din care nu mor de foame și din care nu vreau să ies, că nu vreau să am de-a face cu alții. Fals! Vreau să fiu chemată la castinguri, dar nu sunt. Eu nu sunt, deci, un reper.
Nu sunt un om bun pentru statistici, fiindcă sunt chemată îngrozitor de rar. Am fost și eu chemată la trei castinguri toată viața, și le-am luat… Deci, lasă-mă pe mine, să ne concentrăm la ei: să vină și să se pregătească bine, cu certitudinea că sunt foarte buni. Și o să zic o zisă de-a domnului Esrig (n.m. – David Esrig, mare regizor român), care mi se pare extraordinară: nu sporiți numărul juraților cu propria persoană! Tratați-vă cu indulgență, cu generozitate, cu încredere, cu admirație chiar – e necesar. O să fie bine.
„Tinerii au ritmuri diferite, unii se deschid mai greu, și poți să ai suprize mari. Eu știu de la Ștefan Iordache că el în primul an de facultate nu a deschis gura, nu știa nimeni cum are glasul, fiindcă nu vorbise niciodată, nu avea curaj să spună nimic, după care a fost unul dintre cei mai mari actori din România…”
Lia Bugnar, actriță
