de Andrei Crăciun marţi, 13 martie 2018
Astăzi ne răspunde îndrăgita tânără actriță Lavinia Pele.
ACTRȚA RECOMANDĂ
Lavinia, în ce spectacole joci în această stagiune, unde și de ce să le vedem?
Joc, în continuare, în „Visul unei nopți de iarnă”, la Teatrul Tony Bulandra, Târgoviște. Primul meu spectacol că actrița cu acte în regulă. Îl jucăm deja de doi ani, și sper să facem asta multă vreme de acum încolo. Tot la Târgoviște, joc în „Salonul 6”, o dramatizare după nuvela cu același nume a lui Cehov. Joc un rol care în scriitură nu are evoluție dramatică, este construit de Dumitru Acriș (regizorul) și de mine. E un spectacol bun. Joc în „10 pentru New York”, la Teatrul Metropolis, spectacolul Liei Bugnar, și în „Dragoste și Informație”, la Teatrul Național, spectacolul Irinei Crăița-Mândră. În ambele spectacole suntem mulți și tineri. Ca să nu se aplice și în cazul nostru vorba “s-a născut talent, și a murit speranță”, avem nevoie să fim văzuți și încurajați. În general, tinerii actori, regizori, scenografi, teatrologi ar trebuit sprijiniți mai mult, dacă tot ne formăm cu sutele, anual. Nu e lucru ușor începutul ăsta de drum de care avem parte, majoritatea.
Un alt spectacol pe care îl recomanzi, dar în care nu joci
Nu pot nominaliza unul singur… Recomand spectacolele tinerilor independenți. Faptul că ei fac spectacole bune și vii, în condițiile pe care sistemul ni le oferă, mi se pare cea mai sinceră dovadă de iubire față de teatru. Recomand și spectacolele Teatrului Maghiar din Cluj. Pentru mine, actorii Teatrului Maghiar sunt un reper și un exemplu de profesionalism.
Un actor, coleg cu dumneata, care îți place.
Dintre cei cu care am lucrat, Alexandru Nagy, Costi Apostol, Răzvan Răduță, Ciprian Nicula, Lucian Ionescu, Ștefan Pavel, Marian Olteanu… și încă vreo cinci. Sunt talentați, frumoși, flexibili și generoși. Și îmi place mult Vlad Ivanov. Dar încă nu am avut plăcerea să lucrez cu dumnealui.
O actriță, colegă cu dumneata, care îți place.
Ana-Maria Turcu și Andreea Tănase. Sunt speciale și au un caracter frumos.
Un regizor de urmărit. De ce?
Fiecare regizor care are ceva de spus prin munca lui e de urmărit.
Un motiv pentru care să mergem la teatru.
Pentru că teatrul e despre noi, despre oameni. Despre patimile, fricile și iubirile noastre, cele de toate zilele. Și pentru că ne îmbogățeste. Asta e cel mai important, după mine, să ne imbogățim, să plecăm, măcar cu puțin, mai buni decât eram când am venit.
CELE MAI…
Cel mai bun sfat primit în cariera ta.
Să mă pun cu toată ființa în slujba a ceea ce fac.
Cea mai neobișnuită întâmplare trăită pe scenă.
O domnișoară a stat cu laptop-ul pornit, în brațe, vreo două ore și jumătate, cât a durat spectacolul. Între timp, era atentă și la ce se întâmplă pe scenă. Un coleg a coborât de pe scenă, i l-a închis, și ea l-a pornit înapoi. În timpul aceluiași spectacol, o doamnă cu o vârstă respectabilă a vorbit de 3 ori la telefon, pe un ton normal. Spectacolul fusese unul bun, n-am putut să-mi explic seria de incidente.
Cel mai provocator spectacol de până acum, pentru tine.
Probabil „Visul unei nopți de iarnă”, din prisma volumului de muncă. De altfel, toate spectacolele vin cu lucruri noi și incitante. Unele vin și pleacă, altele vin, și probabil nu mai pleacă niciodată din sufletul tău. Până acum, am constatat că să fii actor poate să fie oricum, mai puțin plictisitor.
Cel mai dificil moment din experiența ta în teatru.
Lipsa unei activități constante este aproape întotdeauna dificilă.
Cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat de când ești actriță.
În sine, faptul că m-am făcut actriță a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat de atunci și până acum. E important să-ți placă ce faci.
Cea mai interesantă întâlnire pe care ai avut-o în teatru. De ce aceea?
Cea cu profesorul meu de actorie. A fost o experiență similară cu cei șapte ani de acasă. M-a învățat, atât de multe lucruri în ăia trei ani, (profesional și uman) încât mi s-a părut că mi-am luat viața de la capăt, la 19 ani. Profesorul meu de actorie este domnul Bács Miklós.
„Toate spectacolele vin cu lucruri noi și incitante. Unele vin și pleacă, altele vin, și probabil nu mai pleacă niciodată din sufletul tău. Până acum, am constatat că să fii actor poate să fie oricum, mai puțin plictisitor.”
Lavinia Pele, actriță
