de Florina Tecuceanu joi, 10 septembrie 2015
Tudor Chirilă (actor, muzician şi compozitor)
„E multă energie, e şi multă emoţie, pentru că e un spaţiu destul de atipic, iar ăsta este un punct de departajare, fiind vorba de asumarea spaţiului. Mă refer la conformaţia scenei, la stâlpul din spaţiul scenei şi la faptul că, dacă am înţeles bine, ei au repetat într-un fel de “cutie neagră”, mică, la Teatrul Naţional. Asumarea spaţiului poate fi un criteriu departajant: cineva poate fi dominat de emoţie, cineva poate fi complexat.
Personal, îi urmăresc în momentele care nu sunt în concurs. I-am urmărit la un moment de Lip Sync Battle (concurs de playback) care era un fel de descătuşare, un debriefing al lor, foarte creativ. Este foarte interesant să îi urmăreşti acolo, ca să îi vezi la 360 de grade. Iar noi, ca juriu, suntem singurii care îi vedem din faţă – pe mine, care la început eram un mare timid, m-ar fi încurcat. Să vezi acolo în faţa ta doar juriul care te analizează… nu te simţi prea în largul tău!“
Radu Jude (regizor şi scenarist)
„Nu am venit cu gândul de a judeca performanţele concurenţilor, pentru că sunt împotriva acestei idei de competiţie în domeniul artistic. Îmi place să mă uit la toată lumea cu plăcerea unui spectator şi să găsesc lucruri care să mă bucure şi care să mă intereseze, uman şi profesional.
Unele momente ale acestor tineri m-au surprins şi m-au impresionat. Sigur că la final va trebui să oferim nişte premii, dar eu cred că toate profesiile artistice ar trebui gândite pe termen lung, iar premiile nu mi se par relevante. Ar fi minunat dacă premiile pot ajuta pe cineva, dar dacă nu iei un premiu, nu înseamnă că nu eşti un actor bun“.
Maia Morgenstern (actriţă şi directoare a Teatrului Evreiesc de Stat):
„Un lucru este atât de clar: dincolo de competiţie, de febra concursului şi a nevoii de alerga pentru a ieşi primul, este sentimentul că se lucrează, se lucrează, se lucrează începând dis-de-dimineaţă. Intens, pe toate planurile, fie că e vorba de creativitate, de tehnică, de mişcare, de voce, de poveste, de fantezie. E un sentiment copleşitor – să-i alegi pe cei mai buni dintre cei buni, dar te poţi întreba: cine hotărăşte asta? Apele se aleg. Practic, avem
în faţă o generaţie de artişti în căutare de sine, în căutarea de a face artă adevărată, cu încredere în teatru şi în meseria lor“.
Iuliana Vîlsan (scenografă)
„Întotdeuna am fost atrasă de energia oamenilor între 20 şi 30 de ani şi de tot procesul care are loc la această vârstă şi care este startul către ceea ce se va defini ca maturitate artistică. Totdeauna am fost atrasă de partea involuntară a ceea ce se transmite în această perioadă. Ceea ce am văzut ieri pe de o parte m-a speriat, pe de o parte m-a făcut să nu dorm, dându-mi seama că este foarte greu să fii într-un juriu, să fii în faţa unui asemenea proces de departajare a unor tineri şi, cumva, gestul tău să fie un semn care să însemne.
Click pe banner pentru a participa la VOTUL PUBLICULUI! Votul publicului se va închide vineri, 11 septembrie, la ora 12.00. Puteți vedea gala live, pe 10 și pe 11 septembrie, pe www.uniter.ro, de la ora 17.00.
A fost o seară emoţionantă, în sensul că emoţiile lor au fost mai puternice decât ei ar fi capabili să exprime şi asta m-a pus în mare dificultate. La o parte dintre ei am văzut sclipirea şi viul în momentele din afara concursului. Tema concursului este foarte dificilă și ar fi putut să ofere libertatea către nişte straturi încă neatinse de ei. Aceasta a fost senzaţia mea după prima zi. Eu nu am o problemă cu spaţiul şi cu ambientul, cu faptul că nu ne aflăm într-un teatru. Dimpotrivă, aş spune că este un exerciţiu extrem de bun pentru ei. Eu am făcut cândva înot şi când te aruncă cineva în bazin, este una, dar când te aruncă în mare este altceva. Ei au fost aruncaţi în mare, iar aceasta este adevărata probă a înotului“.
Luiza Zan (muziciană, compozitoare şi profesoară de jazz vocal)
„Referitor la concurenţi: sunt plăcut impresionată de ce am văzut! Este adevărat că mă aflu pentru prima dată în postura de membru al juriului unui festival de teatru dar şi ca spectator la un festival de teatru. A fost o mare surpriză în privinţa pregătirii tinerilor actori. Intensitatea unor acte, precum şi unele momente dintre actele actoriceşti au fost foarte faine! În privinţa organizării Galei HOP – mi se pare foarte potrivit locul ales, pentru că te scoate din zona de disconfort a unui festival-concurs, toată lumea este ca într-o vacanţă lucrativă. Îmi place că ne-am împrietenit cu toţii – juriul, concurenţii, invitaţii, spectatorii veniţi pentru a-i susţine“.
Fotografii: Adi Bulboacă
