de Florina Tecuceanu miercuri, 12 aprilie 2017
La aceeaşi secţiune mai sunt nominalizaţi Lavinia Pele pentru rolul Doruleţ din „Visul unei nopţi de iarnă” (Teatrul „Toni Bulandra” din Târgovişte) şi Radu Brănici, pentru rolul Moritz („Deşteptarea primăverii”, de la Teatrul German de Stat din Timişoara). Cea de a XXV-a ediție a Galei Premiilor UNITER va avea loc la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Timișoara, pe 8 mai.
Florina Tecuceanu: Cum descrieți personajul pe care îl interpretați, Georg, din spectacolul „Martiri”, pentru care ați fost nominalizat la premiile UNITER? De ce credeți că acest personaj, în interpretarea dvs., a atras atenția juriului UNITER?
Iustinian Turcu: Când am luat prima dată contact cu textul, nu am înțeles nimic pentru că era în limba germană, iar eu în afară de „ich bin”și „natürlich” nu știam altceva. După ce am primit și varianta în limba română, a început să-mi placă. Eu nu sunt vorbitor de germană și de aceea am fost nevoit să încep un program de „germanizare”. Cu o lună și jumătate înainte să începem repetițiile cu Radu Nica, mă întâlneam zilnic cu Lucian Pană (asistentul de regie) să fac exerciții de dicție specifice limbii germane, să învăț cum se pronunță fiecare sunet și fiecare grup de sunete. Am reușit să transform acest „handicap” al limbii într-un atu. Echipa de la „Martiri” m-a ajutat foarte mult, fiecare în parte a avut multă răbdare cu mine. Am picurat în Georg toate calitățile și neputințele mele de până acum. Este un personaj pe care l-am clădit cu mult suflet și multă muncă. Cred foarte mult în ce fac în acest spectacol, iar credința se vede. Probabil că și juriul UNITER a văzut-o.
Ce spectacole premiate de UNITER v-au impresionat, de-a lungul timpului?
Anii plini de activități ai studenției nu prea mi-au permis să văd multe spectacole din celelalte orașe, motiv pentru care voi numi două spectacole de la Sibiu și unul al Gianinei Cărbunariu, de la Teatrul Odeon: „Faust”,„Nora” și „De vânzare”.
Sunteți cel mai tânăr actor (23 de ani) al Teatrului „Radu Stanca” din Sibiu. Vă măgulește acest apelativ?
Sigur că mă măgulește. Cine nu ar fi măgulit când primește șansa de a fi în echipa Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu la o vârstă încă fragedă? Este o șansă imensă, dar și o responsabilitate pe măsură.
Ce actori v-au inspirat? Aveți sau ați avut modele?
În liceu am fost fascinat de Ofelia Popii. Ea a fost prima actriță care mi-a dat lumea peste cap. Acum suntem colegi și îi văd munca mai îndeaproape. E o actriță puternică, o actriță care-ți fură ochii, joacă indiferent ce. Dintre actorii de film, îmi plac Eddie Redmayne, Nicole Kidman, Meryl Streep, Isabelle Huppert, Gael Garcia Bernal, Benedict Cumberbatch. E de furat meserie de la fiecare.
De ce ați vrut să fiți actor și la ce vârstă ați decis să alegeți această profesie?
După ce am terminat clasa a VIII-a, voiam să dau examen de admitere la Liceul de Artă din Galați, la canto. Într-o zi, m-am dus să mă interesez de admitere. Am intrat în liceu și pe o foaie A4, lipită pe peretele din dreapta, scria „Admitere arta actorului”. Nici nu știam că există așa ceva. Astfel, am ajuns să întreb despre admiterea la actorie, la secretariat. A fost o decizie de câteva secunde, nici nu am realizat prea bine. Până atunci nu văzusem niciodată un spectacol de teatru. Am fost la admitere, am fost admis și m-am trezit elev la Liceul de Artă din Galați, secția Arta Actorului. În primul an nu înțelegeam de ce trebuie să număr scânduri, să bat din palme și să-mi imaginez că merg pe lună. Mă așteptam să mă pună să joc, nu știu cum, nu știu ce, dar să joc. În clasa a X-a am fost selectat să merg la un concurs individual de artă teatrală, organizat de Liceul de Artă din Brăila. Trei săptămâni, zi de zi, am stat după ore cu profesoara și am lucrat la primul meu repertoriu de texte. Atunci am realizat că voi merge mai departe și după liceu pentru că îmi plăcea să stau să lucrez, să descopăr lucruri la mine, să sap adânc în mine și să le descopăr, îmi plăcea să caut pe internet articole despre lumea teatrală din România ca să fiu la curent cu ce se întâmplă.
Care a fost primul rol?
După ce am terminat primul an de facultate, am jucat Polidor din „De ce Hecuba” de Matei Vișniec, regizat de profesoara mea de an, doamna Anca Bradu, pe scena Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu.
Care este cea mai mare bucurie a dvs. la finalul unui spectacol?
Cea mai mare bucurie e atunci când văd zâmbete pe chipul spectatorilor, la aplauze. Eu zâmbesc mult, iar dacă cineva îmi zâmbește, mă face și pe mine să zâmbesc.
Există un rol pe care vi-l doriți în mod deosebit? Dar un regizor alături de care să lucrați?
Cred că fiecare rol e bine-venit, mai ales la început de drum. Dar, mai cu seamă, Alexei din „Frații Karamazov” simt că ar fi o provocare pentru mine. Cât despre regizori, cred că fiecare actor are câte o listuță de regizori cu care ar vrea să lucreze. După ce am văzut, în liceu, „Sufletul. Puncte de veghere” regizat de Radu Afrim la Teatrul din Brăila, mi-am zis că trebuie să lucrez cu el, iar în anul II de facultate am lucrat cu Radu la „Bizoni” și „Girafe”. În anul întâi de facultate visam să lucrez cu Radu Nica după ce am văzut „Nora“, „ Balul“ „Viața lui Bess“ „Vremea dragostei, vremea morții“. Imediat după ce am luat licența, am lucrat la „Martiri“ cu Radu Nica. În clasa a XI-a am mers la Sibiu, special să văd „Faust” regizat de Silviu Purcărete și de atunci s-a născut dorința de a lucra cândva cu dânsul. În prezent, lucrez cu domnul Purcărete la un viitor spectacol. Îmi doresc ca întâlnirile cu Radu Afrim, Eugen Jebeleanu, Anca Bradu și Radu Nica să se repete, să lucrez cu Alexandru Dabija, Cristi Popescu, Gianina Cărbunariu, Mihai Mănuțiu, Bobi Pricop, Andrei Măjeri… cu cât mai mulți.
În ce spectacole vă putem vedea în această stagiune?
În prezent lucrez la două spectacole, unul regizat de domnul Silviu Purcărete și unul de doamna Anca Bradu, iar în această stagiune joc „Martiri” de Marius von Mayenburg, regia Radu Nica, „Familii”, un spectacol de Eugen Jebeleanu, „Rocky Horror Show” de Richard O’Brien, regia Cosmin Chivu, „Bizoni” și „Girafe” de Pau Miro, regia Radu Afrim, „Viaductul” de Janos Hay, regia Anca Bradu, „Faust” de Goethe, regia Silviu Purcărete, „Metamorfoze”după Ovidiu, regia Silviu Purcărete, „De ce Hecuba!?” de Matei Vișniec, regia Anca Bradu.
„În liceu am fost fascinat de Ofelia Popii. Ea a fost prima actriță care mi-a dat lumea peste cap. Acum suntem colegi și îi văd munca mai îndeaproape.”
Iustinian Turcu, actor
Foto: Adi Bulboacă
