de Andrei Crăciun vineri, 19 aprilie 2019
Ionuț, ce înseamnă pentru tine această nominalizare la Premiile UNITER – Cel mai bun actor în rol secundar. Cum e, cum ai primit vestea? S-a schimbat ceva în cariera ta de atunci? Crezi că o să se schimbe dacă vei câștiga?
Evident că m-a bucurat. Cred că fiecare actor, regizor din țara asta (și nu numai) se bucură când e „nominalizat”, menționat, băgat, măcar puțin, în seamă. Și, deși toată lumea teatrului spune, la fel ca Nina (Pescărușul/ act IV) că „importantă nu e gloria […] ci puterea noastră de a îndura”, nu cred că există om căruia să nu îi pese, când i se întâmplă… Desigur că nimeni nu își schimbă felul de a merge pe stradă, și sigur că „se face că plouă” când îi sunt adresate felicitări, dar fiecare în adâncul suflețelului lui se bucură… măcar puțin. Nu s-a schimbat nimic în cariera mea de atunci și sincer nu cred că se va schimba, fie că voi câștiga sau nu.
Ce a însemnat să lucrezi cu Andrei Șerban și ce ți-au adus acest rol și spectacolul Pescărușul?
Mi-am dorit să lucrez cu Andrei Șerban încă din liceu. Citisem cartea „O biografie” și m-a fascinat. Apoi, mulți ani mai târziu am participat la un workshop susținut de dânsul la Macea, unde a fost frumos din toate punctele de vedere… Da, chiar cred că ăsta e cuvântul: „frumos”. Și cine a participat la workshop-urile acestea știe despre ce vorbesc. Iar la Pescărușul am avut mereu senzația că se continuă ce a început acolo… la Macea, în județul Arad.
I-ai văzut pe colegii tăi nominalizați și ei la aceeași categorie? Cum sunt?
Nu am văzut pe nimeni dintre cei nominalizați, la nicio categorie (în afară de cei din Pescărușul). Îmi pare rău, dar de ceva vreme nu mai avem timp să mergem la teatru în calitate de spectatori. Eu și soția mea (Sabrina Iașchevici) avem un bebe.
Te duci la gală, ți-ai pregătit un discurs de întâmpinare a premiului, dacă vei fi ales? Cui ai vrea să îi mulțumești?
Mă duc la gală. Nu am pregătit niciun discurs. Am câteva mulțumiri de adresat și pentru nominalizare: domnului Andrei Șerban, căruia nu îi place să i se spună mulțumesc, domnului Unteatru, Sânzianei Stoican, Sabrinei Iașchevici, Mădălinei Anea, lui Liviu Pintileasa.
Este acesta cel mai important rol din cariera ta de până acum? Crezi că ai fi meritat și altădată să fii în atenția juriului și nu ai fost? Care e istoria rolurilor tale?
Aproape toate rolurile au fost și sunt importante. Istoria rolurilor mele? Păi, am început cu un Ferdinand din Furtuna la Ploiești prin 2009… Iar acum, zece ani mai târziu, abia am ieșit cu Proof la Unteatru, rol Hal Dobs. Între aceste două roluri am mai făcut câteva.
Anul acesta ce joci, unde să venim să te vedem, ademeniți fiind și de această nominalizare?
Am scos de curând două spectacole noi, la Teatrul Mic Legături primejdioase, în regia lui Cristi Juncu, și la Unteatru Proof, regia Andrei și Andreea Grosu. Urmează la Teatrul „Toma Caragiu” Ploiești Căsătoria, regia Alexandru Măzgăreanu, și din nou la Teatrul Mic Nevermore, în regia lui Dragoș Galgoțiu.
„Cred că fiecare actor, regizor din țara asta (și nu numai) se bucură când e nominalizat, menționat, băgat, măcar puțin, în seamă.”
Ionuț Vișan, actor
