de Uniter vineri, 1 iulie 2022
„Bucuria sufletului şi a minţii într-o sală de teatru poate compensa supărările diurne, pentru că Teatrul rămâne interesant, bogat, semnificativ şi cald. Indiferent de context, Teatrul se reface prin el însuşi. El nu va dispărea, va fi mereu în căutare”, spunea actorul Ion Caramitru
În cei 57 de ani de activitate, maestrul Ion Caramitru a influențat numeroase generații de artiști din România, fiind una dintre cele mai importante personalități din lumea teatrală. Este amintit, de asemenea, drept unul dintre cei mai mari recitatori de poezie eminesciană din istorie. Începutul drumului său artistic este marcat în 1964, odată cu debutul său pe scena Teatrului Național din București, în piesa „Eminescu”, de Mircea Ștefănescu (în regia lui Sică Alexandrescu). În același an, își face debutul și pe micile ecrane, cu rolul secundar Petre Petre în „Pădurea spânzuraților” în regia lui Liviu Ciulei.
„Cel puţin pentru români, teatrul este o componentă organică a culturii noastre generale. Se merge la teatru nu atât din obişnuinţă, ci din speranţa că te duci să înveţi ceva, să vezi ceva mişcat, care ţine de sentiment, de suflet, de gănd, de destin… Teatrul a fost, cum tot Shakespeare a cerut-o, oglinda timpurilor noastre. Teatrul a avut şi aspect de critică socială acerbă, aşa cum am trăit destule spectacole în perioada comunistă. Nu cred că teatrul va dispărea. Va avea sincope, legate de acest tip de neşansă, care iată, nu loveşte doar România, ci întreg mapamondul.” (Ion Caramitru, într-un interviu coord. de Ana Maria Sandu pentru TVR)
De asemenea, Ion Caramitru a contribuit în domeniul cultural prin roluri administrative. A fost preşedinte UNITER (Uniunea Teatrală din România) din 1990, Ministru al Culturii între anii 1996-2000, director general al Teatrului Lucia Sturdza Bulandra din Bucureşti în perioada 1990-1993, preşedinte al Academiei Europene a Balcanilor din 2017, iar din 2005 a fost manager al Teatrului Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti, cu patru mandate, dintre care ultimul, întrerupt de trecerea sa în neființă.
„Eu mi-am dorit, de fapt, să fac regie, dar exact atunci s-au întrerupt cursurile pentru regie. Am făcut un calcul şi am dat la Actorie, cu gândul că voi trece mai târziu la Regie.” (Ion Caramitru, într-un interviu coord. de Dia Radu în Formula AS)
Dragostea pentru teatru l-a condus și către regie, unde semnează montări de succes în multiple instituții teatrale din România, printre care se numără și Teatrul Național „I.L. Caragiale” București, Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” Botoşani, Teatrul muzical Constanţa etc.
Actorul, regizorul, profesorul, directorul Teatrului Național București, Președintele UNITER, îi putem atribui toate aceste titluri, căci la baza fiecăruia îl regăsim pe Ion Caramitru, iubitorul de teatru.
„În urmă cu 20 de ani, teatrul era singurul refugiu public. Toate celelalte erau refugii individuale – o carte, un concert de jazz. Dar să te duci într-o comunitate de oameni, 600-700 de spectatori, jucând Hamlet sau piese «cu cheie», era extraordinar. În frig, Hamlet dura cinci ore şi nu se tăia nicio replică, iar oamenii stăteau cu mănuşi. Şi la concertele de la Ateneu, de asemenea. Era un refugiu extraordinar şi se trăia o speranţă. Simplul fapt că spuneai adevărul autentic crea speranţă.” (Ion Caramitru, într-un interviu coord. de George Rădulescu în anul 2009)
Performanțele sale teatrale și regizorale au fost încununate cu numeroase premii și distincții. Acesta a fost numit, în mod repetat, în 1975, 1979, 1981 şi 1985 „Cel mai bun actor al anului”. Conform statutului Uniunii, președintele UNITER nu poate primi premii în cadrul Galei respective, motiv pentru care premiul acordat in memoriam în acest an este primul și singurul. Cu toate acestea, la data de 28 martie 2011, îi este desemnat Premiul de Excelenţă al Uniunii Teatrale din Republica Moldova (UNITEM), în cadrul Galei Premiilor UNITEM 2011, iar în 2013, obține Premiul Academiei Române „Aristizza Romanescu” pentru rolul „Macbeth”.
Pentru rolurile memorabile din filme, Ion Caramitru a primit Premiul revistei „Cinema”, pentru interpretare (1976); „Premiul Asociaţiei Cineaştilor” (1980); „Premiul special al juriului” pentru rolul principal din filmul „Luchian”, în cadrul Festivalului Naţional al Filmului, Costineşti (1984).
A fost numit cetăţean de onoare al oraşelor Sibiu, Sulina, Târgu Jiu și Ipoteşti până în anul 2011. Pe lângă acest fapt, i-a fost dedicată o stea pe Aleea Celebrităților din București, în 2012, pe lângă „Meritul Academic” acordat de Academia Română în același an.
De asemenea, a fost decorat în anul 1995 de Regina Elisabeta a Marii Britanii cu titlul de „Cavaler de Onoare al Ordinului Imperiului Britanic”. Anul 2008 înregistrează titlul de Doctor Honoris Causa al Universității de Arte „George Enescu” din Iaşi. Mai apoi, la 20 septembrie 2018, este numit Doctor Honoris Causa și în cadrul Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău.
La 18 martie 2013, Ion Caramitru este premiat în cadrul secțiunii Teatru a Galei Premiilor Radio România Cultural pentru modul în care a organizat programul „Caragiale – 2012” al Teatrului Național bucureștean. Evenimentul, care a înregistrat un real succes, a fost derulat cu prilejul împlinirii a 160 de ani de la naşterea marelui dramaturg și scriitor național I.L. Caragiale şi a 100 de ani de la moartea acestuia.
Anul 2012 marchează momentul în care a fost răsplătit cu Decoraţia Regală „Nihil Sine Deo”. Totodată, a fost declarat Cavaler al Ordinului Literelor şi Artelor în Franţa, în 1997. În anul 2000, a primit Ordinul pentru Merit al României în grad de Mare Cruce, iar la 21 martie 2017, a fost decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României”.
„Teatrul costă puţin şi oferă mult mai mult decât poate să ofere o distracţie pasageră sau o plăcere oarecare.”
Roluri în teatru (selectiv):
Hamlet – „Hamlet” de William Shakespeare, regia Alexandru Tocilescu, 1985
Ferdinand – „Furtuna” de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, 1978
Cezar – „Iulius Cezar” de William Shakespeare, regia Andrei Şerban, 1968
Malcolm – „Macbeth” de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, 1968
Viktor Rizenghevici – „UFO” de Ivan Vyrypaev, regia Bobi Pricop, 2017
Shylock – „Neguțătorul din Veneția” de William Shakespeare, regia Alexander Morfov, 2019
Roluri în film (selectiv):
Petre Petre – „Pădurea spânzuraţilor”, regia Liviu Ciulei, 1964
Radu Comşa – „Întunecare”, regia Alexandru Tatos, 1985
Socrate – „Liceenii”, regia Nicolae Corjos, 1987
Count Fontana – „Amen”, regia Costa Gavras, 2002
Zozimov – „Mission: Impossible”, regia Brian De Palma, 1996
Activitatea regizorală (selectiv):
„Angajare de clovn” de Matei Vișniec, 2016
„Dineu cu proşti” de Francis Veber, 2010
„Toți fiii mei” de Arthur Miller, 2009
„Şapte dintr-o lovitură” de Lia Bugnar, 2008
„Dumnezeu se îmbracă de la second – hand” de Iulian Margu, 2014
