de Teodora Andreoiu miercuri, 20 martie 2024
Printre spectacolele semnate de ea se numără „BE.LOVED” (2023, ARCUB București), „Mamă” (2022, Teatrul Național Radu Stanca Sibiu), „O cameră doar a ta” (2019, Teatrul Tineretului din Piatra Neamț), „Singularity” (2017, Teatrul de Artă București), „Idolul și Ion Anapoda” (2016, ARCUB și Asociația GOONG București), „Efectul razelor gamma asupra crăițelor lunatice” (2015, Teatrul Metropolis), „Cinci ore cu Mario” (2014, unteatru) și „N(aum)” (2014, Teatrul Metropolis), „Amalia respiră adânc” (2007, Teatrul Act București).
Campania „Artiștii pentru artiști”, inițiată de UNITER în 2002, este un prilej și un stimulator al solidarităţii de breaslă, un resort financiar pentru artiştii cu probleme de sănătate și existenţă şi un semnal pentru public şi autorităţi în legătură cu situaţia acestora şi demnitatea lor. Cu ajutorul teatrelor de stat și independente care au răspuns apelului nostru și au programat spectacole sub semnul solidarității teatrale, UNITER se implică activ în domeniul susţinerii financiare a artiştilor aflați în situații de viață delicate.
În calitate de coordonatoare a proiectului Setea Muntelui de Sare, un omagiu adus operei dramaturgului Marin Sorescu, am invitat-o pe Mariana Cămărășan la o discuție despre ce înseamnă solidaritatea în breaslă și prin artă, despre puterea regenerativă a vieții trăite prin artă, despre temele tripticului și procesul de lucru din spatele spectacolului-coupe, despre valoarea teatrului pe care-l caută și despre generozitatea și bucuria de a fi alături de artiști, fie ei actori sau alte feluri de colaboratori.
***
Ce este, pentru tine, Campania ARTIȘTII PENTRU ARTIȘTI inițiată de UNITER?
Mariana Cămărășan: Viața este o operă colectivă și Campania UNITER „Artiștii pentru artiști” este un timp, un loc, o șansă.
Un timp al recreării legăturii dintre noi ca oameni, un răgaz de a-l vedea pe celălalt și, în consecință, de a te vedea pe tine însuți, de a te re-ancora în realitatea complexă ce cuprinde văzutul și nevăzutul. Știm dificultățile celorlalți, așa cum ne știm dificultățile noastre, știm senzația de margine a prăpastiei în care ajungem, pe rând, fiecare – ne-o dă viața, ne-o dă condiția noastră umană.
Un timp al solidarității – în drumul nostru, în care individuarea nu este un sub nici o formă un sinonim al individualismului. A aspira să te împlinești ca om înseamnă, de fapt, să urmezi ceva fundamental, nu un ideal – cum s-ar putea crede – ci propria natură care este în esență iubirea – pe care o avem de descoperit și mai ales de practicat.
Campania UNITER „Artiștii pentru artiști” este un loc de întâlnire – în acest miracol care este teatrul – care ne aduce împreună, să ne împărtășim unii altora întrebările și fărâma noastră de înțelegere asupra vieții, asupra naturii noastre și mai ales asupra sensului existenței. Ne întâlnim în teatru, cum ne întâlnim în comuniune, în comunicare, în lăuntrul nostru – cum ne întâlnim în nevăzutul atât de prezent, atât de viu al sufletului.
De asemenea, este o șansă în fața unei ecuații simple. Sunt oameni care au nevoie de ajutor, care au nevoie de lucruri concrete – oameni pe care îi vedem, pe care îi cunoaștem sau pe care nu îi cunoaștem. Dar ei sunt ai noștri, cum noi suntem ai lor. Concret, e gestul de a ridica un om în cădere, cum la fel de concret este a-l reconecta cu speranță. Este a vedea măna care se întinde spre tine, când tu însuți ești cel care cade, și a descoperi că dincolo de suferință există un sens. Un sens în dezvăluirea realității profunde că suntem cu toții și cu tot ce există interconectați, că viața o construim împreună, dincolo de timp și de spațiu, că lumea în care trăim noi o facem mai bună, dacă redescoperim în noi adevărata esență și sursă care este iubirea.
Solidaritatea este o formă de a dărui din ceea ești, și asta este pentru mine Campania „Artiștii pentru artiști” – oamenii pentru oameni – una dintre cele mai sincere expresii ale artei.
Cum ai ales textul „Matca”? Ce te-a fascinat în mod special la acest text?
M.C.: M-a ales – și știu că nu pentru ce s-ar putea crede că aveam – ci tocmai pentru mă întoarce dintr-un drum greșit și a-mi dezvălui adevărata cale. M-a ales pentru că aveam nevoie, în ciuda unei puternice orientări pozitive, de suferință – ca să o înțeleg, ca să-mi înțeleg erorile, ca să discern, trăind, cât de greșit am lăsat să prindă în mine rădăcini răul. Nu pot vorbi despre o treaptă a împlinirii, dar pot vorbi despre o treaptă a limpezirii. Măcar m-am văzut în micimea mea și poate voi avea șansa să fac ceva mai departe cu asta. Viața curge ca o apă, dar apa este între pământ și cer, între adânc și înalt, apa asta care curge, care se ridică și coboară, care stă și inundă, care se retrage să dea șansa de a deveni hrănitoare.
Fascinația este o dominație – dar dincolo de pretenția de a cunoaște, care poate fi și ea o vanitate, există ceva acolo – în ceea ce a scris Marin Sorescu, ceva ce are sens – și pentru a putea pătrunde, pentru a urca a fost nevoie de un moment de grație. Ce m-a făcut să spun: „da! acesta este textul”, au fost oamenii pentru care mă pornisem în căutare. Am deschis cartea, am citit o frază – și nu pot, nu pot sub nici o formă să-mi amintesc care – și am știut că am întâlnit actorii cu care pot porni la drum. Pentru că eu știu – arta mea, a mea personală – se naște doar împreună cu actorul, prin el – prin tot ce înseamnă el. Textul își picură mierea și otrava în sufletul actorului – și eu mă întâlnesc cu omul viu – întrupat – descris de autor prin cuvânt.
Ce este actual în dramaturgia lui Marin Sorescu?
M.C.: Totul. Omul – sufletul omului – condiția umană – Creatorul.
Pentru tine, ca artist cu experiență, ce simți că are de oferit în momentul de față dramaturgia românească?
M.C.: N-am trăit destul, n-am creat îndeajuns ca să pot vorbi cu autoritatea pe care experiența o presupune, n-am citit cât mi-e necesar să citesc. E în mine mai mult vis, mai multă aspirație decât cunoaștere.
Dramaturgia românească are istorie și viitor. Și e o șansă pe care ne-o dăm unii altora. Fiecare avem o identitate, o istorie, și un teritoriu comun – al unei culturi, de fapt al lumii în care trăim. Mi-e greu să particularizez, mă mișc în cercuri tot mai largi – mă ancorez în ape care trec de la spiritualitatea comună a unei națiuni, a unei limbi, la ceea ce e universal. Și sufletul e universal. Avem să ne oferim unii altora prin dramaturgie, prin teatru, prin artă – sufletul nostru – etapa noastră de înțelegere, visele noastre. Ne dăruim unii altora viață… viața.
Ce autori ai în vizor, clasici sau contemporani? Ce texte?
M.C.: Cehov. Dar poate nu voi fi niciodată pregătită pentru întâlnirea cu el. Știu sigur însă că fiecare autor cu care trebuie să mă întâlnesc în viața mea – va veni la întâlnire.
A existat vreun tip de colaborare cu ceilalți creatori sau a fost un proces de lucru independent până la prezentarea spectacolului-triptic?
M.C.: Este vorba despre destin. Iar destinul înseamnă, pentru mine, împlinirea a ceea ce Dumnezeu pune cu rost în fiecare. Destinul are o forță, te cheamă, te împinge, te dislocă pentru a te împlini. Am creat o lume (în termeni tehnici – întâlnirea cu actorul, decorul, viziunea) pentru ca cei trei aduși în fața noastră de Marin Sorescu în Setea Muntelui de Sare: IONA – bărbatul care s-a crezut părăsit și înșelat de Dumnezeu – rătăcitul trimis să poarte Cuvântul în mijlocul celor rătăciți, dar însetați de adevărul propriului suflet – el însuși însetat. PARACLISERUL – omul îndoit de sine, de credința lui, de sens – care a urmat însă calea – calea neînțeleasă de minte, urmată cu o certitudine izvorâtă din suflet. Și IRINA – matca lumii, nașterea și renaștere – MAMA – recunoscută de Sorescu ca cea care împlinește iar și iar pentru fiecare din noi, prin sacrificiul ei, reîntregirea noastră – refacerea legăturii cu Dumnezeu.
Am visat acest TRIPTIC. Mie mi-a fost destinat să-l împlinesc cu MATCA, cu Antonia BARANCEA, Galina LAZARENCO, Anatol BURLACU, Nicoleta ZGHIBARȚĂ, Alexandru DICUSAR și Taisia CALANCEA. Lui Lari GIORGESCU i-a fost destinat IONA și lui Claudiu BLEONȚ – PARACLISERUL. Fiecare dintre noi a avut de plătit prețul de suferință al CREAȚIEI – nu doar îngăduită de DUMNEZEU, ci destinată OMULUI – și poate și ăsta este un lucru care ne leagă. Unul din atâtea fire nevăzute care ne leagă.
Fiecare dintre noi a visat acest TRIPTIC, iar primul a fost Marin SORESCU. TRIPTICUL este o împlinire a visului său. Iar noi onorăm – așa cum putem – cu mica noastră bucurie – că ar fi prima dată când TRILOGIA respiră împreună, în ceea ce ne dorim să fie o mare bucurie a tuturor… Și așa venim noi la întâlnirea cu omul numit spectator – să locuim preț de câteva clipe într-un suflet mai mare – pe care teatrul îl creează, într-un miracol al vieții care ne conține pe toți.
Spectacolul acesta întreg are un destin aparte – recunoașterea că nimic nu e întâmplător, că toate lucrurile sunt legate între ele. Este mai mult decât întâlnirea cu o capodoperă, este o mărturisire de credință. Este mai mult decât o parabolă, mai mult decât tragedia condiției umane. Și asta pentru că mărturisește sublimul ființei umane. Dar a însemnat și frângerea fiecăruia dintre noi și a noastră, între noi. A însemnat superbitatea atingerii de Cuvântul lui Dumnezeu – Marele Regizor – care l-a inspirat pe poetul, filozoful, dramaturgul, scriitorul și mai ales omul Marin Sorescu a cărui dar a făcut din temele fundamentale și din viziunea sa despre lume capodopera care se numește Setea Muntelui de Sare.
Noi n-am avut doar de descoperit, n-am avut doar de creat, am avut de trecut prin suferință, am avut de greșit și de iertat, de însingurat și de reconectat la ceilalți, într-un sens pe care continuăm să-l pătrundem pas cu pas în infinitatea pe care o reprezintă Creația.
În România montarea integrală a tripticului în trei spectacole distincte a fost inițiativa domnului Marius Bodochi, director al Teatrului Dramaturgilor Romani la data la care a fost conceput, și a avut premiera spectacolului IONA cu Lari Giorgescu, alături de muzicienii Adrian NOUR și Lucian MAXIM în direcția de scenă a domnului Victor Ioan FRUNZĂ.
În Republica Moldova, fără să știm unii de alții, am avut de la bun început gândul și visul de a monta integral trilogia – iar titlul proiectului a fost TRILOGIA SPERANTEI – SETEA MUNTELUI DE SARE. De la MATCA a intrat in denumirea proiectului actual cuvântul SOLIDARITATE.
Cel care a adus cuvântul ÎNCREDERE este Claudiu BLEONȚ. Împreună am creat un spectacol care va avea premiera chiar în cadrul acestui eveniment: ÎN FAȚA LUI DUMNEZEU, spectacol lectură cu Claudiu Bleonț, concept de Mariana Cămărășan, după texte de Marin Sorescu care includ „PARACLISERUL” și texte de Nicolae Steinhardt.
Astfel, astăzi proiectul nostru are un nume superb:
MARIN SORESCU. SETEA MUNTELUI DE SARE
o trilogie a speranței, încrederii și solidarității
Ce teme te preocupă în momentul de față, ce simți că ai de oferit prin spectacolele tale actuale?
M.C.: Iubirea, bunătatea, vinovăția, necunoscutul, omenescul, umanul, universul, frumusețea, viața, divinitatea. De fiecare dată – întrebările. Ele sunt șansa să întrezărim ceva mai mult din drumul nostru, acel ceva atât de necesar – atât de necesar! – din sensul presimțit al existenței noastre.
Cum ești tu-spectatoarea? Ce fel de teatru te atrage în ultima perioadă, ce inițiative te încântă, ce povești te emoționează?
M.C.: Sunt un regizor-spectator, un bătrân-spectator, un copil-spectator, un om. Mă atrage, mă încântă, mă sfâșie, mă emoționează viața. Iar pentru mine, în teatru, viața are expresia autenticității. Omul este sublim, omul este atroce, omul este rătăcit, omul este creat, omul este creator. Curajul de a vedea și a exprima pragurile, neputințele, ratările, erorile omenești – dar mai ales umanitatea. De a vedea cu blândețe, cu fermitate, cu iubire tot ce suntem și ne înconjoară.
***
Campania Naţională „Artiştii pentru artişti” (a 20-a ediție, 20 martie – 20 aprilie 2024) asigură susținere financiară pentru artiștii aflați în situații de viață delicate. Programul complet al Campaniei îl regăsiți aici. Încasările din vânzarea de bilete sunt direcţionate către Fondul de Solidaritate Teatrală (RO14BRDE 445S V172 5617 4450). Alătură-te artiștilor români în acest demers al solidarității!
