de Uniter sâmbătă, 23 martie 2019
Istoria spectacologică a celei de-a doua jumătăţi a secolului XX a pierdut unul dintre pilonii de bază. Radu Penciulescu este unul dintre cei mai importanţi regizori şi profesori de teatru, din România şi din lume. Regizor profund şi original, director de teatru creator, întemeietor de şcoli de teatru.
Radu Penciulescu a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică în 1956, unde a fost coleg cu Lucian Pintilie, Sanda Manu, Valeriu Moisescu, Valeriu Grama. După absolvire, a fost regizor angajat la Oradea şi a lucrat la Craiova, unde director tocmai devenise Vlad Mugur. În 1964, a înfiinţat Teatrul Mic şi i-a devenit primul director, perioadă în care era şi profesor la Institutul de Teatru. Şcoala de regie românească îi datorează tot ce a dat mai bun. A avut elevi precum regizorii Andrei Şerban, Alexandru Tocilescu, Mircea Cornişteanu, Florin Fătulescu, Petrică Ionescu, Alexa Visarion, Andrei Belgrader.
A fost atras de teatrul de idei, de teatrul-documentar, fiind considerat unul dintre regizorii cei mai cerebrali ai generaţiei sale. În 1973 a plecat din ţară, stabilindu-se în Suedia, unde a ocupat postul de profesor la secţia de regie a Şcolii Superioare de Teatru din Malmö până la pensionare. Şcoala suedeză de teatru îi datorează crearea celei mai bune şcoli de teatru din Peninsula Scandinavă.
O pleiadă importantă a actorilor contemporani lui îi datorează creaţii care constituie puncte de vârf în cariera lor.
După ani ‘90 a revenit sistematic în România să lucreze cu tineri actori şi regizori workshopuri la Arcuş, Olăneşti, Ipoteşti. A lucrat trei spectacole la Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti: Legenda Marelui Inchizitor, Cioran după Cioran și Macbeth (un studiu). A fost foarte apropiat de generaţiile tinere ale teatrului românesc cu care a avut o relaţie deschisă, caldă, fiindu-le model şi prieten.
În anul 2000, UNITER i-a acordat premiul pentru întreaga activitate.
A fost un talent uriaș, împerecheat cu o modestie exemplară, care a avut curiozitate şi respect pentru oameni, atent la ce se întâmplă în jurul lui, un Om care a conştientizat ce înseamnă fericirea.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
UNITER
22 martie 2019
