de Uniter luni, 22 august 2016
A fost o natură cu totul specială.
Implicat şi impulsiv, se străduia să rămână distant, cu vorba, aparent, scurtă şi tăioasă.
De fapt, era un suflet tandru şi copilăros, ce iubea la nebunie lumea asta aşa cum era ea. Îl plăcea diversitatea, pe care o exprima scurt şi concis în două vorbe.
Numai ochii lui spuneau câte vorbe nerostite se certau prin lăuntrul lui Marinuş Moraru !
Căci adevărata lui natură nu ţinea deloc de un echilibru natural. Era un extremist.
A făcut teatru şi film în exces şi-apoi s-a retras de tot.
A fost un prieten care a testat limitele prieteniei.
Făcea totul până la capăt, mai ales dacă acest tot era undeva în zona ideală pe care o visa cu toată candoarea ochilor.
L-am avut alături de noi la Galele UNITER, fie când a primit Premiul pentru întreaga activitate pentru cel mai bun actor (1995), fie când a făcut laudatio, fie, pur şi simplu, prezent în sală pentru prietenii lui.
A participat la spectacolele noastre din cadrul Campaniei „Artiştii pentru artişti”, tot pentru prietenii lui, şi sala l-a aplaudat din plin.
Ni-l imaginăm acum stând cu prietenul lui Gheorghe Dinică şi tăifăsuind în linişte.
Dumnezeu să-l odihnească !
„Noi suntem un morman de amintiri şi nimic altceva.
Trăim prin ele, suntem ce sunt amintirile noastre. Oamenii, în general, poartă în spate un sac de amintiri şi-n sacul acela se află ei, pur şi simplu. Le păstrăm doar pe cele frumoase, pe cele urâte le dăm la o parte (…)”
Marin Moraru, Suntem ce sunt amintirile noastre
***********************************************************************
UNITER
22 august 2016
Foto: Maria Ştefănescu
