de Florina Tecuceanu joi, 5 mai 2016
interviu realizat de Florina Tecuceanu
Florina Tecuceanu: „Clitemnestra” a fost un rol „greu“, solicitant… La ce anume a trebuit să lucraţi pentru a ajunge la personaj?
Ida Jarcsek Gaza: Cred că dificultatea rolului „Clitemnestra” este balanţa între adevărul ei, prin care justifică crima, pe de o parte, şi percepţia spectatorului de neacceptare acestei soluţii. Apariţia ei voit şi forţat juvenilă mi-a înlesnit înţelegerea personajului, eu încercând să nu o reduc la o simplă caricatură. Este un om pe care îl poţi înţelege, dar nu şi accepta.
Care era metaforă rolei de scotch, pe înţelesul celor care au fost în sală şi nu au înţeles?
Metafora rolei de scotch reprezintă, cred eu, lucrul inutil cu care ne umplem viaţa în aşteptarea unei mari răzbunări – trecem prin viaţă fără s-o trăim.
În CV-ul dvs. se regăsesc foarte multe roluri din dramaturgia antică şi clasică. Cum este reprezentată dramaturgia contemporană de Limbă Germană în România?
Nu ştiu cum este reprezentată dramaturgia contemporană de limbă germană în România, dar pot să vă spun că se regăseşte în repertoriul fiecărei stagiuni a Teatrului German de Stat din Timişoara.
Aţi jucat şi în Limba română? Cum „comută” creierul între cele două limbi, ştiut fiind că un actor trebuie să memoreze sute de replici pentru un rol? Vi s-a întâmplat să daţi replică partenerului în „celalaltă limbă”?
Da, am jucat şi în Limba română: la Teatrul Naţional Timişoara – “Barrymore” de William Luce, regia Sabin Popescu, în rolul titular Gheorghe Visu.
Mă puteţi vedea la Teatrul “Csiky Gergely” din Timişoara, în “Pace în Itaca” după Marai Sandor, regia Boris Lijesevici, jucând în limba maghiară.
“Cuvântări nerostite” de Christine Bruckner, “Zile fericite” de Samuel Beckett sunt spectacole pe care le-am jucat în germană şi română.
Aţi absolvit UNATC (fost IATC) în Bucureşti. Vorbeaţi limba română când aţi venit la Bucureşti, sau aţi învăţat-o pe parcurs?
Nu învăţarea textului în altă limbă este problema, ci ROSTIREA lui scenică ridică mici dificultăţi. Aparatul vorbirii (partea mecanică) este antrenat altfel. Dicţia diferă. Dar pus odată pe făgaş, nu există interferenţe, cu riscul să nu se nască savuroasele anecdote. Am crescut vorbind trei limbi, dar şcoala germană şi-a pus amprenta cea mai puternică. Există un risc când vorbeşti curent mai multe limbi, acela de a avea “un mic accent străin” în fiecare dintre ele. N-am scăpat în totalitate de acest sindrom.
Care este cea mai puternică amintire legată de studenţia dvs. la Bucureşti?
Studenţia la Bucureşti… Fiecare zi a fost pentru mine un eveniment. Profesorii, colegii, viaţa teatrală a acelor ani… Micile neajunsuri şi necazuri pălesc în comparaţie cu trăirea intensă din miraculoasa lume pe care o descopeream.
Aţi fost manager al Teatrului German din Timişoara (2003- 2007). Care sunt realizările pe care le puteţi bifa cu mândrie în perioada mandatului dvs.?
Ca manager al TGST am încercat să transform un teatru înfiinţat pentru nevoile culturale ale unei minorităţi într-o instituţie culturală de interes şi pentru majoritate. Cred că am reuşit cu “Cymbeline” (Shakespeare), regia A. Hausvater şi “Scaunele” (E. Ionescu), regia V.I Frunză, când a început lungul şi aproape neîntreruptul şir al selecţionării spectacolelor TGST pentru FNT.
De fapt, ar fi trebuit să începem interviul cu întrebarea esenţială: De ce aţi vrut să fiţi actriţă?
Actriţă am devenit din comoditate (sau lene ?!…). Pentru admitere nu trebuia să înveţi decât 10 poezii şi două monologuri, şi nu trei manuale!… Dar vreau să cred că totuşi ACTORIA este menirea mea.
Ce amintiri “proustiene” vă declanşează Timişoara copilăriei?
Copilăria? Iernile erau cu mai multă zăpada şi verile mai puţin toride.
Cine v-a fost mentor în profesie?
Mentorul meu a fost Petrică Vasilescu, de care îmi aduc aminte cu mare drag şi mult, mult respect.
INFO
Nominalizări. Cea mai bună actriţă în rol secundar:
Ida Jarcsek-Gaza pentru rolul Clitemnestra din spectacolul Electra, regia
Bocsárdi László, decor şi costume Bartha József şi Zsuzsanna Kiss, la Teatrul German de Stat Timişoara
Ilinca Manolache pentru rolurile din spectacolul Anul dispărut. 1989, regia Ana Mărgineanu, scenografia Anda Pop, la Teatrul Mic, Bucureşti
Florentina Năstase pentru rolul Laura din spectacolul Menajeria de sticlă, regia Sânziana Stoican, scenografia Valentin Vârlan, la Teatrul „Toma Caragiu” Ploieşti
