de Andrei Crăciun luni, 13 martie 2017
Consacrată ca actriță, Iarina Demian a reușit, în ultimii (mulți) ani, să aibă frumoase realizări și ca regizoare.
În acestă stagiune, regizoarea Iarina Demian are două spectacole, ambele la Teatrul Bulandra: „Coada” și „Indianul vrea în Bronx”.
Iarina Demian a avut amabilitatea să ne răspundă câtorva întrebări, iar răspunsurile sale arată o pasiune foarte vie, emoționantă, pentru teatru.
REGIZOAREA RECOMANDĂ…
Scumpă doamnă, ce spectacole vi se joacă în această stagiune, unde și de ce să le vedem?
Spectacolele mele sunt două și amândouă se joacă la Teatrul Bulandra în Sala Space, o sală studio, primitoare, și cu o orgă de lumini impresionantă. „Coada” se joacă de trei stagiuni cu casa închisă, iar „Indianul vrea în Bronx” abia stagiunea asta a fost introdus în schema Teatrului Bulandra.
Un alt spectacol pe care îl recomadați (al unui alt regizor).
Am văzut „Macbeth” de curând la Teatrul Bulandra, montat de un regizor ceh, și indiferent de cronici, eu nu prea le mai citesc, spectacolul merită văzut. Marius Chivu și Andreea Bibiri sunt foarte buni în rolurile lor.
Un regizor, coleg, care vă place.
Îmi plac mulți regizori, în special cei cu care am lucrat ca actriță și cu care am avut succes. Alexandru Darie, Sanda Manu, Alexandru Dabija. Dintre cei care nu mai sunt: Ion Cojar, Valeriu Moisescu.
O regizoare, colegă, care vă place.
Nu cunosc. Am auzit de Gianina Cărbunariu, dar nu i-am văzut niciun spectacol. Nu sunt mândră de asta!
Un regizor de urmărit. De ce?
Toți regizorii tineri trebuie urmăriți…
Un motiv pentru care să mergem la teatru.
Sunt atât de multe… încât nu prea știu ce să spun. Pentru că teatrul este „un univers fermecat în mijlocul unei lumi din ce în ce mai dezamăgitoare”.
CELE MAI…
Cea mai neobișnuită întâmplare trăită pe scenă.
Cu riscul de a ma repeta, cea mai neobișnuită întâmplare am trăit-o când aveam douăzeci de ani, cred, și când priveam din culise avanpremiera spectacolului „Burghezul Gentilom” de Molière, în care urma să joc și eu pe același rol cu Sanda Toma. Era dimineață și sala era plină de lume. Aveam o fustă de tergal gri și o bluză galbenă, iar părul îl aveam strâns la spate. Era o ținută de dimineață, așa cum vii la o repetiție obișnuită. În curând aveam să mă trezesc în scenă de mână cu Grigore Vasiliu Birlic și să înlocuiesc o colegă care nu a ajuns la spectacol din cauza unei filmări. Ideea a fost a lui Radu Beligan, care nu mi-a dat timp de gândire, dar mi-a dat un brânci în scenă, și a trebuit să mă descurc. Grigore Vasiliu Birlic îmi făcea semne din priviri și îmi descria traseul pe care trebuie să merg. Nu am avut timp să înțeleg ce mi se întâmplă… și se pare că m-am descurcat. A doua zi, domnul Mihnea Gheorghiu a scris o cronică în care eu eram vedeta spectacolului, mi s-a părut că visez. După această demonstrație am rămas protagonista acelui rol.
Cel mai provocator spectacol de până acum.
Toate spectacolele sunt o provocare, dar „Coada” lui Horovitz mi-a pus cele mai multe probleme.
Cel mai dificil moment din experiența dumneavoastră în teatru.
Primul spectacol de regie în care jucam și rolul principal. A fost un spectacol în care nu mi-a venit protagonistul la spectacol și l-am înlocuit pe loc cu altul, asta însemnând la ora 18.45, când lumea intrase în sală și când eu încă mai speram!…
Cel mai bun lucru care vi s-a întâmplat de când lucrați în teatru.
Cel mai bun lucru a fost faptul că mi-am ales această profesie și că în anul 2000, an în care în Teatrul de Comedie nu se întâmpla nimic, am reușit să montez primul spectacol din cariera mea și să adun în sală pe cei mai buni și mai renumiți cronicari de teatru. Cronicile au fost extraordinare! Era spectacolul „O, tată, sărmane tată, mama te-a spânzurat în dulap, iar eu sunt foarte trist”.
Cea mai interesantă întâlnire pe care ați avut-o în teatru?
A fost pe scenă, cu fiul meu, Tudor Chirilă!
„Îmi plac mulți regizori, în special cei cu care am lucrat ca actriță și cu care am avut succes. Alexandru Darie, Sanda Manu, Alexandru Dabija. Dintre cei care nu mai sunt: Ion Cojar, Valeriu Moisescu.”
Iarina Demian
