de Uniter luni, 23 ianuarie 2023
Una dintre marile noastre personalități de însemnătate universală în teatrul contemporan al ultimei jumătăți de veac, de o prolificitate luxuriantă, George Banu a lăsat un gol irecuperabil în teatrologia lumii. A fost implicat intens în fenomenul teatral universal, deopotrivă prin opera sa felurită, ca și prin prezența fizică, inspiratoare, călăuzitoare și generatoare în viața teatrală a lumii. Vasta sa operă, extrem de vie și mobilă, totalizând peste 50 de cărți de autor, monografii, analize generale și tematice, referitoare la dramaturgie, arta regiei și arta actoricească, dar și la pictură, a cuprins și inițierea, proiectarea, executarea și coordonarea de opere colective de amploare în cadrul CNRS (Franța), acoperind creația teatrală universală de la începuturi până în prezent și definirea celor mai importante concepte teatrologice. Deopotrivă, George Banu a condus, prin sistemul doctoral, formarea, îndrumarea și impulsionarea unor cercetători de înaltă calificare. I se datorează, totodată, inițierea și conducerea unor importante reviste de teatru de reputație internațională, în limbile franceză și engleză, acoperind un vast teritoriu al actualității teatrale continentale și extracontinentale. Toate acestea s-au îmbinat armonios cu consemnarea și comentarea personală de detaliu a fenomenului teatral, a spectacolelor europene și extraeuropene importante, a creației regizorale vreme de peste cinci decenii (1969-2023), în cronici, articole, eseuri, oglindă fidelă, vibrantă și analitică, pertinentă și cuprinzătoare a fenomenului teatral. A fost nu numai un foarte atent și avizat comentator al spectacolelor, ci și un tandru „acompaniator“, cum îi plăcea să se autodefinească, un însoțitor de drum al parcursului artistic al marilor artiști, al valorilor regizorale și actoricești, al tuturor creatorilor de teatru, prieten și adânc cunoscător, animator și îndrumător al vieții teatrale. A urmărit marile direcții, artiștii de excepție, sesizând și examinând cu promptitudine spectacolele și fenomenele de vârf.
Deschis, sociabil, jovial, prietenos, direct, capabil să se apropie cu simpatie și simplitate de oameni, era îndrăgit de toată lumea, întâmpinat cu afecțiune și respect, dar și cu răsfăț, dovadă numele de alint Biță, cu care era apelat de prieteni, de apropiați, dar și de cei mai îndrăzneți.
Opera sa exemplară, împletind viziunea amplă, cuprinzătoare, în tendințele sale majore cu amănuntul punctual, revelator, palpitând, s-a concretizat într-o istorie fidelă și vibrantă nu doar a teatrului. Degustător al literaturii și artelor, bucurându-se de îmbelșugatele, rafinatele și subtilele lor roade, a fost un cunoscător al artelor plastice, al spațiului asumat interior, al călătoriilor, al obiectelor, dar și un rafinat al eseului, căci viața lui tainică, trăirile lui, se îmbinau intim, până la confuzie, cu fiorul artistic. A știut să se bucure ca nimeni altul de voluptățile artei, ale pământului și ale spiritului, ale materiei și ale creației, mereu în mișcare, mereu ispitit și chemat de tot ceea ce e de descoperit și degustat, contemplat și savurat în lume. A trăit mereu pe drum, între lumi, pe tărâmul larg deschis depărtărilor, căutărilor, aspirațiilor. Ancorat necontenit în pământul statornic, puternic, al rădăcinilor românești, dar zburând mereu spre alte orizonturi, s-a întors necontenit, de cum s-a putut, spre acest loc al apartenenței inalterabile, veșnice, al identității, iubirii, regăsirii de sine, al părinților, al familiei, al Mamei.
A trăit teatrul ca un eveniment de viață personal, integrându-l și apropriindu-l în simțirea cea mai intimă și, invers, a făcut față marilor încercări, stăpânindu-și și domolindu-și suferința în termeni teatrali. A deplâns moartea tatălui, mărturisindu-și trăirile ca o monodramă, protagonist total, om și actor în spectacolul Uitarea. A trăit și a pătruns Livada de vișini, în numeroasele ei înscenări, ca o dramă a Mamei, deposedată de pământul natal datorită vitregiilor biografice și abuzurilor comuniste.
A fost o prezență statornică, ca invitat de onoare, nu numai la marile festivaluri internaționale de teatru, ci și la principalele festivaluri românești, cărora le-a fost consilier de taină, pentru participări de marcă, selecții, repertoriu, teme generale: Festivalul Național de Teatru, Festivalul Shakespeare de la Craiova, Festivalul Internaţiona de Teatru de la Sibiu, Festivalul Interferențe, Întâlnirile Internaționale de la Cluj etc., unde a ținut conferințe, dezbateri, lansări de carte, prezența sa ridicând valoarea manifestărilor.
A fost răsplătit cu nenumărate funcții, premii și onoruri, de care s-a bucurat din inimă, cu spontaneitate, fără morgă. A fost ales de trei ori Președinte al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru, după care, Președinte de Onoare pe viață al Asociației; a fost Director Artistic al Academiei Experimentale de Teatru de la Paris; Președinte al Premiului European pentru Teatru; Secretar General al Uniunii Teatrelor din Europa. A fost premiat de trei ori cu premiul Academiei Franceze pentru cea mai bună carte din Franța. A fost profesor onorific al Departamentului de Studii Teatrale din cadrul Universității Sorbonne Nouvelle-Paris 3. A fost membru al Academiei Române și totodată, singurul român care a primit Marele Premiu al Academiei Franceze… Are Steaua lui pe Aleea Celebrităților din Sibiu, inițiată de Teatrul „Radu Stanca”, gazdă a festivalului internațional. Etc.
A fost un titan al teatrului și totodată un înțelept, un hedonist al spiritului și al plăcerii artistice, un senzual al spectacolului vieții și al artei.
Dumnezeu să-i călăuzească drumul în cele veșnice!
Odihnă frumoasă, în tărâmul frumuseții eterne, George Banu!
