de Alina Vîlcan miercuri, 10 ianuarie 2018
Elena Popa este actriță a Teatrului „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe, unde o vedem în spectacole semnate de Carmen Lidia Vidu, Catinca Drăgănescu, Ioana Păun sau Iris Spiridon. Prima invitație „Hai la teatru!” din acest an vine, așadar, de la Sfântu Gheorghe, un oraș cât se poate de dinamic teatral.
ACTRIȚA RECOMANDĂ
Spectacolele de acum
Spectacolele în care joc momentan, la Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe, sunt: Orb de Mină de Székely Csaba, în regia Catincăi Drăgănescu, cel mai puternic spectacol în care am jucat în ultimii zece ani, cel puțin; Jurnal de România. Sfântu Gheorghe, regizat de Carmen Vidu, spectacol foarte drag și sensibil despre oraș și interacțiunea noastră, a actorilor, cu el, despre asumări și neasumări și limite de depășit sau blocaje permanente, „o rană vie”, vorba unui fan; OMG! – Organisme modificate genetic, în regia Ioanei Păun, dur, sensibil și care îți strigă gândește și acționează, nu dormi pe tine, o muncă și o întâlnire foarte importantă pentru mine; Fereastra secretă, după Stephen King, montat de Iris Spiridon, cea mai recentă premieră, spectacol-provocare despre aici și acum, fără escape-uri ieftine și unde nu prea e loc de șmecherii actoricești pentru că e adevărat.
Un spectacol pe care îl recomanzi, dar în care nu joci
Recomand agresiv spectacolul PENA, în regia Adinei Lazăr, de la Cluj.
Un actor care îți place
În continuare, nr. 1 – Alexandru Potocean.
O actriță care îți place
Kezdi Imola.
Un regizor de urmărit. De ce?
O descoperire recentă, Adina Lazăr, tânăra regizoare de la Cluj, autoarea spectacolului PENA, pe care l-am și recomandat mai sus, pentru coerență și forță și sensibilitate. Abia aștept să văd și alte spectacole de-ale ei.
Un motiv pentru care să mergem la teatru
Cred că exercițiul de a fi deschis la a privi și a te recunoaște sau nu în ceva nu poate fi decât benefic, cu condiția ca acel ceva la care te expui să nu fie și toxic. Personal, trec printr-o perioadă în care refuz să merg sau chiar ies de la spectacole cu potențial toxic. Îmi adun energiile din alte părți. Dar mergeți la teatru, nu vă luați după mine.
CELE MAI…
Cel mai bun sfat primit în cariera ta
„Ai grijă să nu te prindă binele când ești mai rău”, valabil și în viață…
Cea mai neobișnuită întâmplare trăită pe scenă sau în culise
Jucam într-un one-woman show și pe la a doua reprezentație m-a lovit brusc un mare sentiment de însingurare.
Cel mai provocator spectacol de până acum, pentru tine
Toate spectacolele sunt provocatoare, dar dacă ar fi să mă opresc la unul acela ar fi Trei surori, în regia lui Dabija. Cred că atunci am început cu adevărat să fac meseria asta.
Cel mai dificil moment din experiența ta în teatru
Cel mai dificil a fost tot lucrând la Trei surori cu Dabija, pentru că atunci a cam trebuit să mă trezesc la realitate în raport cu meseria și să mă agăț cu tot curajul de mine și de ce mi se spune că fac bine. A fost dificil să renunț la reflexe proaste, la lene și false proiecții, de astea scapi cel mai greu. Dar am răzbătut, zic, și pentru că am avut un ghid extrem de generos și atent în domnul Dabija.
Cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat de când ești actriță
Cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat e legat de întâlnirile umane și antrenarea conștiinței de sine.
Cea mai interesantă întâlnire pe care ai avut-o în teatru. De ce aceea?
Nu pot să spun una fără să umbresc altele. Nu există una care să fie peste toate celelalte.
„Jucam într-un one-woman show și pe la a doua reprezentație m-a lovit brusc un mare sentiment de însingurare.”
Elena Popa, actriță
Foto: Volker Vornehm (portret), Levente Vargyasi (imagine din spectacolul „Jurnal de România. Sfântu Gheorghe”)
