de Uniter marţi, 9 mai 2017
Aseară, pe la orele 20.30, în fața Teatrului Național „Mihai Eminescu” era o agitație care putea fi greu de cuprins într-un simplu tablou. Panoramic, imaginea cuprindea tineri actori și actrițe făcându-și selfie-uri de grup, pe covorul roșu, dregându-și papionul, privindu-se pentru ultima dată în ecranul telefonului pe post de oglindă, cameramani care își potriveau camerele pe stativ, locuitori ai orașului privind curioși, de pe margine. Și vremea, din nou, ca o divă capricioasă, dădea emoții celor din echipa de organizare: „Dacă plouă rău, se îmbibă ăsta de apă și s-a zis cu rochiile lungi ale domnișoarelor”, spune unul dintre oamenii care au întins covorul roșu. Domnișoarele sunt îmbrăcate în rochii elegante, de seară. Au spatele gol, părul împletit în coafuri sofisticate sau curgând în bucle aranjate de hair stilist. Poartă ținute electrizante, precum verdele scânteietor ca smaraldul din rochia actriței Claudia Ieremia, sau negre „statement” ori vintage elisabetan, precum cea a Dorinei Chiriac, ale cărei mâneci albe aminteau de epoca lui Will – cum i-ar spune astăzi, lui Shakespeare, dacă ar fi contemporani cu ei, acești tineri.
Culori și emoții
Dacă te uiți mai bine, observi, în detaliu, ce nu s-a putut vedea la televizor: alerta lui 2.0, presiunea fiecărui minut, prezentul care nu-și mai încape în sine, eficiența, utilitatea, desființarea convențiilor. Mulți poartă papion și majoritatea papioanelor sunt viu colorate. Unii au cămași a căror cromatică i-ar fi oripilat pe bunicii lor, acum câteva decenii. Au tunsoarea consacrată a anului 2017 – tuns foarte scurt în părți – și bărbi de lumberi. Unii poartă sacouri elegante, cu revere de mătase, și sunt încălțați în converși comozi, care îi ajută să sprinteze elegant pe scările de catifea roșie ale Teatrului „Mihai Eminescu”. De departe, o explozie de culoare se face remarcată la nivel capilar: este „coafura” consacrată a scenografei Iuliana Vîlsan: păr tuns foarte scurt, cu mașina reglată cel mai probabil la “plus 2”, vopsit în culori vii, carioca. Ai fi zis că Iuliana i-a cerut unui grapher talentat, vreunui Irlo DoiDoi, ceva, gen, să-și exercite creativitatea pe capul ei, dacă nu ai fi văzut că „opera” s-a desăvârșit cu câteva ore în urmă, în sala special amenajată de la parterul hotelului, unde hair stylistul s-a ocupat de coafurile doamnelor.
Așa se procedează la marile gale. Actrițele sunt aranjate, coafate, machiate și îmbrăcate de profesioniști. La Oscar, la Cannes, la Berlin. Acolo se vorbește de Chanel, de LVMH, Prada, Dior, Valentino, Oscar de la Renta și se pronunță sume amețitoare care stau pe piatra unui inel sau pe bancheta din spate a vreunui Maseratti.
Umor cu lapte și miere
La gală se pronunță numele unor designeri autohtoni: Irina Schrotter, care a îmbrăcat-o într-o rochie de mătase, culoare roșu Coca Cola, pe Ana Ciontea, câștigătoarea Premiului pentru Cea mai bună actriță în rol secundar feminin (Korobocika, Nastasia Petrovna, moșiereasă din spectacolul “Suflete moarte”, Teatrul de Comedie), Doina Levintza – pentru rochia Dorinei Chiriac. Am reținut din scurtul speech al Dorinei, când a urcat pe scenă, să îi acorde lui Iustinian Turcu Premiul pentru Debut (rolul Georg, spectacolul „Martiri”, Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu), un citat atribuit fiicei sale, Sonia: „Eu am mai multe puncte de vedere și sunt fericită cu toate”. Sala a râs, desigur – copiii spun, pe lângă lucruri trăsnite, și adevăruri pe care noi, adulții, le-am uitat.
Sala a râs copios, de asemenea, și l-a aplaudat îndelung pe Toni Grecu, responsabil de un moment de umor care are potențial de viral pe rețele sociale: acesta a exemplificat, cu ingredientele aferente, viața noastră de toate zilele, în România, “plină de lapte și de miere”, cu evocarea oamenilor politici ai momentului. El a făcut sala să exclame la unison, de câteva ori, “Rezist!”, aluzie la continuitatea celor 25 de gale UNITER, dar și la sloganul cu hashtag al mișcării din Piața Victoriei.
Nici Donald Trump nu a fost cruțat de celebrul om de umor: i s-a alocat o parodie în care și-a amintit de mari actori români cu succes peste hotare – Marcel Iureș. Maia Morgenstern, Ion Caramitru!
Au fost și momente de grație: Mariana Mihuț (recompensată cu Premiul pentru întreaga activitate), Silviu Purcărete (Premiul Special pentru contribuția întregului corp universitar la dezvoltarea vieții teatrale și culturale naționale) făcând reverență, cu mâna în dreptul inimii, celor care îi aplaudau stând în picioare. Au fost și momente de inefabil: Gheorghe Visu, recompensat cu Premiul pentru Cel mai bun actor în rol secundar (moșierul Nozdriov din spectacolul “Suflete moarte”, Teatrul de Comedie, București), cu alura și reținerea, până la timiditate, a unui adolescent.
Cel mai, cele mai…
Au fost și momente artistice care au dat un strop de „petrecere” ceremoniei – foarte apreciat fiind Emy Drăgoi și formația sa. Cel mai fotografiat, cu smartphone-ul, deși nimeni nu a făcut acest lucru până la el) a fost Toni Grecu, cu partitura sa de umor. El a dat startul la deschiderea telefoanelor care până atunci au stat închise!
Cel mai inspirat a fost Nicolae Robu, primarul orașului Timișoara, care atunci când i-a înmânat lui Ion Caramitru, amfitrionul Galei, Premiul din partea municipalității, i-a amintit de promisiunile făcute sâmbătă, la conferința de presă, referitoare la anul 2021, când Timișoara va fi Capitală Culturală Europeană. Primarul Timișoarei ar putea foarte bine să intre în categoria “cea mai reușită sosie a unei celebrități”, pentru faptul că tunsoarea, alura și costumul îl fac să semene extraordinar de bine cu Al Bano, cântărețul italian care făcea furori, în anii ‘80-’90, când cânta cu Romina Power.
Un sfert de secol de Gală UNITER s-a încheiat aseară, cu promisiunea că va rezista în continuare cel puțin încă 25 de ani.
Vedeți pe pagina noastră de Facebook mai multe galerii foto de la Gala Premiilor UNITER 2017.
