de Uniter luni, 27 martie 2023
Dragă teatrule…
Îți scriu într-o perioadă în care în lume oamenii se luptă pentru viață, în care oamenii se luptă pentru supraviețuire, mamele își plâng copiii, tații merg în război, copiii se luptă pentru a-și ține părinții vii… iar noi, o mână de oameni, de pe un petic mic de pământ din lumea asta mare, ne luptăm pentru tine… (prin comparație, e o luptă frumoasă, nu?)
Mă întreb de ce te vrem cu atâta ardoare, cu atâta patimă, cu atâta insistență… iar singurul motiv care îmi vine în minte este nevoia. Nevoia dovezii că te-am trăit… Nevoia de tine.
Avem nevoie de tine… toți!
Nu știu dacă ne-am pierdut sau nu valorile, nu știu nici ce vârstă avem, nu știu nici măcar dacă ne aducem aminte cu toții motivul real al luptei noastre: tu teatrule…
Știu că te-ai născut din nevoia de cunoaștere, din nevoia de empatie, din nevoia de lumină, din nevoia de aproape, din nevoia de a fi împreună, din nevoia de libertate, din nevoia de a spune și de a asculta, din nevoia de eliberare, din multe, multe alte nevoi…
Tu ai fost, ești și vei fi. Noi vrem să te avem. Acum.
Am uitat să ne acceptăm, am uitat să ne avem unii pe alții, am uitat de „noi“.
Adu-ne aminte de ce, adune-ne aminte cum, adu-ne aminte că te putem avea cu toții, împreună, nu prin război, ci prin valoare… nu prin luptă, ci prin artă… nu separat, ci împreună…
Adu-ne aminte, adu-ne împreună, adu-ne la tine… Nu știu cum, dar pentru că mereu ai fost, ești și vei fi un supraviețuitor, sigur vei găsi tu o cale…
La mulți ani, teatrule, cu noi împreună!
P.S. Iar dacă nu ne poți opri, teatrule, fii arma noastră, nu motivul…
Să ne luptăm „prin” teatru, nu „pentru” el…
Dragoș Buhagiar, Președintele UNITER
