Dragă Gyuri, nu-i aşa că ne ajuţi? IOAN GYURI PASCU. 31 august 1961 – 26 septembrie 2016

Dragă Gyuri, nu-i aşa că ne ajuţi? Aşa începeam întotdeauna discuţiile cu Gyuri Pascu, în ultimii ani, atunci când Gyuri era invitatul nostru şi în spectacolele Campaniei Naţionale „Artiştii pentru Artişti”, dar şi în spectacolele Galei Premiilor UNITER.

Dragă Gyuri, nu-i aşa că ne ajuţi?    IOAN GYURI PASCU. 31 august 1961 – 26 septembrie 2016

Şi de fiecare dată Gyuri venea.

Şi de fiecare dată îşi pregătea ceva special.

Într-un program încărcat – cu spectacole, turnee, concerte, înregistrări, Gyuri avea timp, noaptea, mai ales, să compună ceva special pentru spectacolele noastre.

Ne-a săgetat vestea morţii lui.

Căci Gyuri nu dădea nicidecum semne că se va lăsa înfrânt de boală. Dimpotrivă!

Armele lui erau imbatabile.

Trăia cântând şi jucând şi prindea aripi.

Era disciplinat şi chiar vorbea de asta ca de o realizare necesară.

Şi, mai presus de toate, Gyuri era artistul de-o onestitate copilăroasă pe care puteai conta oricând. Absolut oricând!

De aceea, întrebarea noastră rămâne: Dragă Gyuri, nu-i aşa că ne ajuţi?

Dumnezeu să-i odihnească sufletul în pace!

În fotografie, Ioan Gyuri Pascu, în spectacolul „Artiştii pentru artişti“, organizat de UNITER în 2014.

Foto: Maria Ştefănescu

UNITER