de Florina Tecuceanu miercuri, 12 august 2015
INTERVIURILE HOP www.uniter.ro îi prezintă pe tinerii actori care au câștigat preselecția de la București. Gala Tânărului Actor HOP va avea loc la Costineşti, între 8 şi 11 septembrie 2015 şi este organizată de UNITER şi Vox Maris Grand Resort.
Ai mai fost şi în anii trecuţi la HOP?
Dani Achim: Este prima oară când particip la audiţia pentru Gala Hop. Având în vedere că pot participa doar absolvenţi, anul trecut ar fi fost primul an în care aş fi putut participa, dar n-am putut pentru că s-a suprapus cu perioada de susţinere a licenţei şi cu spectacolele din Gala Absolvenţilor UNATC.
Nu era timp ca să mă pot prezenta la audiţie cu ceva bine pregătit. Nu-mi place să fac lucrurile cu jumătate de măsură. Dar chiar dacă nu am participat anul trecut, am fost în sală în zilele de audiţie ca să îi urmăresc pe cei care au făcut-o.
Ai avut emoţii la preselecţie?
Am avut mari emoţii înainte să începem, când ne încălzeam. A fost o audiţie importantă şi cred că şi faptul că a avut loc pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti a contribuit la emoţii. Dar, odată ce am început să jucăm, emoţiile au dispărut, iar lucrurile au mers bine.
Ce ţi-a spus juriul şi cum ţi s-au părut opiniile referitoare la prestaţia ta?
Cei din juriu nu au avut opinii despre prestaţiile noastre individuale, ci doar de grup. Dacă stau să mă gândesc, nu au zis prea multe. Ne-au întrebat cât timp am repetat pentru spectacol şi ne-au dat un singur sfat referitor la convenţiile alese de noi pentru intrarea şi ieşirea din scenă.
Cu siguranţă, mai sunt mici lucruri la care trebuie să mai lucram dar, per total, cei din juriu mi-au dat senzaţia că le-a plăcut.
În ce piese ai jucat sau joci în prezent? Ce roluri ai interpretat până acum? Există unul care îţi place în mod deosebit?
Am jucat în spectacolul “Fraţii Karamazov” de F.M. Dostoievski şi în “Servieta de Doc” de Mihail Zoscenko. Pe primul dintre ele încă îl mai jucăm la Teatrul Elisabeta din Bucureşti.
În “Fraţii Karamazov” interpretez rolul unuia dintre fraţi, Ivan Karamazov, iar spectacolul este montat de Bogdana Darie după o dramatizare începută de Ion Cojar şi continuată de Bogdana Darie după moartea acestuia. Un rol care mi-a rămas în minte şi în suflet este Trigorin din “Pescăruşul” de A.P Cehov.
În curând o să încep lucrul la un spectacol tot pe un text cehovian (“Unchiul Vania”) unde am ocazia să interpretez un rol pe care mi-l doresc de mult timp, Astrov. Este un rol care îmi place, mă preocupă şi de care mi-e teamă, în acelaşi timp.
Care sunt actorii români pe care îi admiri?
Îmi plac Vlad Ivanov, Alexandru Potocean, George Costin, Sorin Miron.
Ce actor străin îţi place şi în ce film te-a impresionat în mod deosebit?
Îmi place Kevin Spacey pentru tot ce face, dar în special în “The Usual Suspects” şi “House of Cards”… Apoi, Edward Norton, Benedict Cumberbatch, Matt Damon pentru “Good Will Hunting”, Charlie Hunnam pentru “Sons of Anarchy”. Şi am o slăbiciune pentru Charlize Theron.
De ce te-ai făcut actor?
Din păcate (sau din fericire) nu am o poveste care o să vă emoţioneze şi care să înceapă cu “Mi-am dorit să fiu actor de când aveam 10 ani şi l-am văzut pe Adrian Pintea jucând Hamlet”. M-am hotărât să dau la Actorie în 2011, cu două luni înainte de admitere, după ce un prieten care era deja student la Teatru, mi-a zis într-o zi, mai în glumă, mai în serios: ”Ar trebui să dai la actorie”.
Eu am ales să iau totul în serios şi am făcut-o. El mi-a spus asta după ce a văzut că îmi făcea plăcere să fac oamenii să râdă şi a observat că mă simţeam confortabil când eram în centrul atenţiei.
Deşi mai erau doar două luni până la admitere, nu voiam să las lucrurile la voia întâmpării, aşa că am început să-mi pregătesc repertoriul pentru admitere cât am putut de bine (în mare parte singur). A venit admiterea. Am dat. Am intrat. Nu am anunţat pe nimeni că dau admiterea. Nici prieteni, nici părinţi. I-am anunţat după ce m-am văzut admis.
Cum te visezi peste cinci ani? Dar peste 10?
Mă văd făcând teatru şi film la cel mai înalt nivel.
Îţi mai aminteşti cum a fost prima zi de facultate?
În primele două zile am trecut toţi printr-un “ritual” specific domnului Zamfirescu. Toţi profesorii noştri împreună cu mine şi colegii mei eram prezenţi într-o sală, iar noi mergeam pe rând, în faţa lor, şi spuneam câteva cuvinte despre noi şi ceva din repertoriul de la admitere la alegere (monolog, poezie sau povestire).
Scopul era să ne cunoştem puţin înainte de a începe să lucrăm. Şi se pare că acest scop a a fost atins, pentru că eu şi colegii mei ne aducem aminte şi acum cu exactitate ce a zis fiecare atunci.
Acestea au fost primele două zile de facultate. Iar pe măsură ce treceau zile, săptămâni, îmi plăcea tot mai mult. Eram sigur că asta vreau să fac. Şi nu pentru că îmi apăruse vreun semn divin în vis, ci pentru că pentru prima oară făceam ceva care îmi plăcea de la cap la coadă şi la care mă pricepeam.
Îmi plăcea atât de mult încât mergeam de 2-3 ori pe săptămână la teatru (fie cu mai mulţi, fie singur), citeam tot ce prindeam în materie de teatru şi nu numai. Acestea erau nişte activităţi pe care înainte de facultate nu le făceam (nu atât de mult, cel puţin). Eram pasionat. Şi am făcut asta pe toată perioada facultăţii, nu doar în primele zile. Acum să nu vă imaginaţi că înainte de UNATC eram un cretin!.
O amintire semnificativă din anii de facultate?…
Uneori, în facultate, repetam pentru examene şi după 12.00 noaptea. În timpul uneia din repetiţiile acestea nocturne mi-a venit un gând: “Când altă dată am stat eu să mă pregătesc pentru vreun alt examen sau teză la 03.00 noaptea şi să o fac şi cu plăcere?”. Aceasta este o amintire care îmi vine adesea în minte.
O altă amintire: în anul III, în timpul unui spectacol în care jucam, unul dintre parteneri a uitat să intre în scenă. Era o scenă în care eram trei băieţi. Eu şi unul dintre colegi eram de la început, iar cel de al treilea trebuia să apară mai târziu. N-a apărut. Erau 200 de oameni în sală, spectacolul trebuia să continue. M-am uitat la colegul meu, el la mine şi ne-am dat seama că trebuie să găsim o soluţie prin care să ducem scena mai departe în lipsa celuilalt şi, în acelaşi timp, să nu pierdem nici firul narativ al spectacolului. Am reuşit fără ca cineva din public să-şi dea seama că este ceva în neregulă. După spectacol, am aflat că al nostru coleg adormise în cabină. Avusese repetiţii toată noaptea şi nu a mai rezistat. Nu ne-am supărat pe el.
Am multe amintiri din facultate şi cele mai multe sunt frumoase: am avut norocul de o generaţie specială, atât ca actori, cât şi ca oameni.
Ce ţi se pare cel mai greu în această profesie?
Nu ştiu. Întrebarea aceasta îmi aminteşte de ce ne-a zis un profesor în facultate: “Alegi să te faci actor ca să faci lucruri imposibile. Lucrurile posibile le poate face oricine.”
Sunt încă la început de drum şi mai am mult de acumulat, dar dacă e un lucru care mi-a rămas întipărit în minte legat de această profesie, este că ea îţi dă înapoi atât cât îi oferi şi tu.
Ai de făcut vreun reproş profesorilor din aceşti ani de şcoală? Dacă ai putea să schimbi ceva în sistem, cu ce anume ai începe?
Reproşuri putem găsi în orice şi pentru oricine, dar eu mi-am propus în timpul facultăţii să iau ce e bun de la profesori, în loc să pierd vremea şi să mă plâng de lucrurile pe care ei nu le fac şi pe care ar trebui să le facă.
Dacă aş schimba ceva, acest lucru este legat de spectacolele de licenţă.
Sunt unele spectacole de licenţă care merită “să aibă viaţă” şi după terminarea anului III. Adică şcoala ar trebui să ajute spectacolul şi implicit şi tinerii actori care joacă în el să intre într-un teatru. În felul acesta, tinerii absolvenţii vor avea o primă activitate după absolvire, până se pun pe picioare. Aceasta este o chestiune de PR şi de Marketing pe care UNATC-ul încă nu o stăpâneşte.
Facultatea nu ştie să îşi vândă produsele teatrale, după ce s-au chinuit cu instruirea lor timp de trei sau cinci ani. Spun cinci ani pentru că acelaşi lucru este valabil şi pentru spectacolele de dizertaţie de la Masterat. Şi uite aşa, după terminarea facultăţii, câţiva actori se pierd uşor, uşor. Şi nu pentru că nu sunt talentaţi sau muncitori, ci pentru că pur şi simplu nu există oportunităţi de lucru.
O să mă opresc aici cu problemele sistemului teatral… Nu vreau să încep să-mi amintesc de unii actori angajaţi în teatre care nu au mai jucat într-un spectacol de 7-8 ani, care stau acasă şi iau salariu lunar, în timp ce pe margine sunt o mulţime de tineri actori talentaţi şi cu poftă de muncă, dar fără proiecte.
Ce rol ţi-ar plăcea să joci în viitorul apropiat?
Când am citit prima oară piesa “Domnişoara Iulia” a lui August Strindberg, mi-a plăcut mult personajul Jean, dar n-am apucat încă să lucrez pe acest text. Acesta ar fi unul dintre ele.
Dacă s-ar fi acordat note la preselecţia HOP i-ar tu ai fi fost în juriu, ce notă ţi-ai fi dat?
Nota 9.
Mini-CV:
Daniel Achim a absolvit în 2014, în cadrul UNATC, secţia Arta Actorului, la clasa profesorului Florin Zamfirescu. În prezent este masterand la Actorie, în cadrul aceleiaşi universităţi, la clasa profesorilor Gelu Colceag şi Tania Filip.
Foto: Facebook / Mişu Ionescu
**************************************************************
În zilele de 15, 16 şi 17 iulie a.c. UNITER a organizat preselecţia pentru Gala Tânărului Actor – HOP. Juriul a fost format din: Radu Afrim, Dorina Chiriac, Radu Iacoban, Gabi Lupu și Iris Spiridon.
