de Uniter vineri, 3 iulie 2015
Imagini, dans, muzică, poveşti personale cu un impact scenic puternic, într-o montare modernă, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, la mijloc de festival. Șase fete la o răspântie a prezentului, patru limbi naţionale (italiană, bulgară, macedoneană şi poloneză) plus una de circulaţie internaţională – engleza, sub semnul unui cuvânt bogat în semnificaţii, Cuvântul tată, în italiană „padre” şi „patria” având aceeaşi rădăcină semantică.
O sofisticată operaţiune lingvistică, dar foarte eficientă teatral, o dramă poetică cu scriitură aspră, aşternută pe hârtie după un şir de lungi interviuri, adevărate şedinţe de psiho-analiză, ridicate apoi în scenă de un artist vestit, Gabriele Vacis.
Înzestrat cu simţul construcţiei precise, absolvent de arhitectură, Vacis – regizorul, dramaturgul, scenaristul de televiziune, pedagogul şi directorul-fondator de teatru, distins cu premii importante, vădeşte un spirit viu, aflat într-o permanentă stare de căutare.
Șase tinere actrițe, selecționate de el în timpul unui seminar pentru Europa Centrală și de Est, organizat de Koreja, teatru-şantier deschis inovaţiilor şi competiţiei, şase interpretări răsplătite cu un palmares bogat (două premii internaţionale: Premio Best Actress Apollom 2012, în Albania şi Premio „Adelaide Ristori”, la Mittelfest 2014, Italia, plus numeroase aprecieri critice laudative), şase poveşti extraordinare de viaţă vor fi pe scena TNB, marţi, 1 septembrie, la Sala Atelier, reunite în Cuvântul tată.
