de Florina Tecuceanu vineri, 17 iulie 2015
ANCA NICOLAE (licenţiată la Sibiu): „Gala HOP = accelerarea sângelui”
„Pentru mine, Gala HOP înseamnă accelerarea sângelui, înseamnă mişcare, oameni noi, feţe noi, experienţe noi. Înseamnă şansă”.
„Viaţa de actor este foarte antrenantă, dar şi foarte grea, pentru că de fiecare dată ai un zbucium sufletesc. De fiecare dată te depărtezi de tine, zici că nu mai ştii cine eşti, dar de fapt, tu ştii. Te depărtezi, iarăşi vii, iarăşi te depărtezi…
Odată m-a supărat foarte tare treaba asta cu actoria. Stăteam în chirie la Sibiu şi când am ieşit din curte am fost prezentată cuiva ca fiind nepoata care este studentă la Teatru. Iar reacţia acelui domn a fost aşa de… dezgust! Adică, ce? Se face o şcoală pentru aşa ceva?. Părea să zică. Mulţi se gândesc că actoria e grea pentru că trebuie să înveţi atâta text. Textul este cel mai simplu de învăţat. Cel mai greu este să joci“.
„Ce aştept eu de la meseria asta? Aştept recunoaşterea muncii mele“.
„Trebuie să te simţi exploatat şi ajutat de profesor”.
„Aş schimba foarte multe în sistemul actual, dacă aş avea puterea asta. În primul rând, la Sibiu aş face ceva. Acolo nu există seriozitate din partea profesorilor. Tu, ca profesor, când vii la şcoală, trebuie să scoţi untul din noi, pentru că aceasta nu este o meserie pe care să o înveţi din cărţi sau de pe internet. Sunt unii profesori care nu îşi fac meseria pentru că sunt actori şi au repetiţii. Şi cu două săptămâni înainte de examen te pun să tragi de mori… Dar asta este o meserie în care untul trebuie scos în fiecare zi din tine. Tu, ca student la Teatru, trebuie să te simţi exploatat şi ajutat de profesor”.
NICOLETA MARICA (licenţiată la Târgu Mureş, masterandă la Bucureşti): „Vreau să arăt ce pot”
„Am venit la Gala HOP să mă distrez, să mă simt bine. Vreau să arăt ce pot“.
„Meseria de actor este foarte frumoasă şi plină. Nu aştept de la ea mai mult decât îmi poate oferi”.
„Aş schimba multe lucruri, dar primul ar fi să se meargă mai mult pe teatru de proiecte şi pe colaboratori. Sistemul acesta funcţionează foarte bine afară şi s-a demonstrat că este bun. Un actor independent este mai motivat, mai dornic de perfecţionare. Actorii care sunt deja angajaţi au o siguranţă şi nu au motivaţie puternică”.
COSTINELA UNGUREANU (absolventă Craiova): „Am venit să câştig”
„Gala HOP înseamnă să câştigi experienţe, întâlniri cu oameni din domeniu… Dar eu, atunci când particip la un concurs, merg cu gândul să câştig. Iar aici, la HOP, am venit să câştig. Acesta este punctul final al concursului şi scopul, pentru mine”.
„Aştept, în primul rând, împlinire sufletească. Mi se pare minunat să faci ceva cu plăcere şi aceea să fie profesia ta”.
„Este o părere generală că tinerilor ar trebui să li se cedeze locul de către cei care sunt în vârstă. Viaţa trece şi trebuie să îi laşi şi pe ăştia tineri. Aş investi mai mult în cultură, în educaţia prin teatru şi muzică, în mod special. Mai multă cultură, pentru un popor, înseamnă mai multă civilizaţie”.
IULIA POPA (absolventă Sibiu): „Aştept recunoaştere”
„Aştept ca această gală să îmi ofere o deschidere a mea faţă de mine, recunoaştere şi mai mult curaj. Am avut emoţii, dar nu m-am lăsat copleşită. La o astfel de gală înveţi să îţi controlezi emoţiile“.
„Aş vrea să prind un loc, să am proiecte, să îmi fac meseria. Sunt colaborator la Teatrul «Radu Stanca», la Sibiu. Am terminat de patru ani şi am observat că s-au mai deschis nişte porţi”.
„Pare că nu se dau prea multe speranţe tinerilor. Nu sunt încurajaţi, nu sunt posturi deschise. Este greu să te agăţi de ceva, iar asta te poate dezamăgi. Pe mine nu m-a dezamăgit, pentru că dorinţa e prea mare ca să renunţ. Când mai prinzi un proiect, ceva mai stabil, îţi dai seama că ăsta este locul tău”.
ADRIAN LOGHIN (UNATC): „Aş vrea să îmi spun cuvântul”
„Aş vrea să colaborez cu artişti, să cunosc feţe noi, oameni noi, să am o deschidere nouă. Aş vrea să îmi spun cuvântul. Aşa cum zicea cineva pe scenă, nu facem artă pentru noi, actorii, facem artă pentru public”.
„Nu vreau să aştept nimic, eu vreau doar să îmi fac treaba foarte bine. Lucrurile se întamplă, nu are rost să ai aşteptări. Visele cu care am pornit le am şi acum pe perete: actor, un onorariu de 50.000 de euro (râde). Visul meu cel mai mare este Oscarul. Visez să ajung la Oscar. Daca e să luăm ceva, păi să luăm tot!”.
„Încă nu cunosc sistemul destul de bine ca să pot să spun ce anume ar trebui schimbat. Cred că ar trebui mai multă maleabilitate şi înţelegere. Pentru că tinerii sunt criticaţi, dar nu sunt ajutaţi. Li se spune că nu au experienţă, dar nu sunt angajaţi. Li se spune că nu au tehnica necesară pentru a interpreta anumite roluri, dar nu mai avem regizorii care să îi crească. Sper ca lucrurile să se schimbe cu timpul”.
Fotografii: Andrei Gîndac
