de Andrei Crăciun luni, 18 februarie 2019
ACTRIȚA RECOMANDĂ:
În ce spectacole joci în această stagiune?
În această stagiune vă pot încânta, deocamdată, în Treapta a noua, în regia Ancăi Maria Colțeanu – debutul meu în trupa teatrului Bulandra. Tot aici, primăvara miroase a Shakespeare și Andrei Șerban. În martie, Richard III, iar în mai… surpriză! Iubitorii de musical se pot destinde cu Dansează liber, adaptarea celebrului film Footloose, la Teatrul Metropolis, și dacă asta nu îi convinge, tot spre finalul primăverii le voi demonstra că totuși sunt o Lady Fair.
Un spectacol pe care îl recomanzi (deși nu joci în el).
Coriolanus. Ducu Darie.
Un actor tânăr din țara noastră, care îți place…
Bogdan Florea. Noblețe. Forță. Frumusețe. Înțelepciune.
O actriță tânără de la noi, care îți place.
Ana-Maria Ivan. Această Aretha Franklin a timpului nostru, la puterea a treia – cântă, joacă și dansează!
Un regizor tânăr de urmărit, din România.
De ce nu doi? Eugen Gyemant și Andrei Măjeri.
Un motiv pentru care să meargă spectatorii la teatru.
Din nou, de ce nu mai multe? Să râdă, sa plângă – să se emoționeze! Să se (re)descopere și, poate, să se reconfigureze. Teatrul va rămâne etern oglinda vremii, iar în ultimul timp, spre bucuria mea, există tot mai multe spectacole care îți pun oglinda în față. Nu este întotdeauna plăcut, dar e atât de benefic!
CELE MAI…
Cel mai bun sfat primit până acum.
„Să joci bine!” A pornit de la Gheorghe Dinică și la mine a ajuns prin glasul Rodicăi Mandache. „Don’t get dishearted, just keep going, keep going… and to thine own self be true.” Acum doi ani am participat la o acțiune caritabilă pentru un teatru din Londra și invitate au fost Dames Judi Dench si Maggie Smith. La sfârșit au primit întrebări din partea noastră, iar ultima întrebare a fost a mea. Le-am spus că sunt o tânără actriță din România și că știu că vremurile se schimbă, dar sunt convinsă că există lucruri, valori după care s-au ghidat în carieră care au trecut testul timpului. Le-am întrebat ce m-ar sfătui pe mine, o tânără la început de drum, ce lucruri mi-ar da să port în suflet până la sfârșit. Maggie Smith a început fraza, își căuta cuvintele, iar Judi Dench a completat-o cu atât de celebra replică a lui Polonius: to thine own self be true. Și am înțeles-o. Atât de simplu, și totuși atât de dureros și crud. Să fii sincer cu tine însuți. Să ai tăria să îți recunoști limitele, neputințele. Dar și curajul să le înfrunți, să le depășești. „Mergem înainte!“, cu și de la tata.
Cea mai neobișnuită întâmplare trăită pe scenă…
Uite acum că îmi atragi atenția, nu mă pot gândi la nimic. Înseamnă că nu am trăit-o încă. Mă așteaptă! Momentele când sunt pe scenă sunt pentru mine cea mai mare fericire, mie scena îmi dă mult mai mult decât îmi ia. Poate chiar ăsta e cel mai neobișnuit lucru, eu i-am dat tot, și ea s-a transformat în marea mea iubire. Cea pe care n-o trădezi și care te însoțește toată viața.
Cel mai provocator spectacol de până acum pentru tine.
Întotdeauna cel la care lucrez. Acum, la Richard III, simt că am fost promovată în Liga Mare și am neliniști și bucurii, noi teritorii de cucerit. Andrei Șerban este un magician, hipnotic aproape, are darul de a crea o anume atmosferă în jurul său, încât faci bucuros tot ce îți cere. Cu el, pentru el, treci zâmbind și Styx-ul. Iar eu abia aștept să-mi mai ceară ceva!
Cel mai dificil moment din viața ta în teatru.
Așteptarea. Oricând.
Cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat de când ești actriță.
Că aparțin Teatrului Bulandra. Felul în care am fost primită. Exact așa cum îmi imaginam că se întâmplă când eram copil. După prima reprezentație cu Treapta a noua, a existat o tratație în foaier. Când am coborât am fost surprinsă și puțin confuză să constat că totul era decorat cu obiecte de ceramică în formă de inimioare sau cu animale drăguțe, șervețele pe care scria „It’s a girl” aranjate pe un pat de hârtie pe care era inscripționat „THE HOME”, totul roz pudrat sau alb imaculat. Și primul gând a fost: ce înseamnă asta? Chiar nu se găsea ceva simplu? Apoi, m-am uitat mai bine și mi-am dat seama că e pentru mine. E „botezul” meu. I’m the girl! Mi s-au tăiat genunchii. Pentru că Bulandra e o stare. Totul e simbol.
Cea mai interesantă întâlnire pe care ai avut-o până acum în teatru; de ce aceea?
Revin la Andrei Șerban, pentru că în jurul acestei energii gravitez acum. E captivant să îl urmărești la lucru, alături de jumătatea cu care se completează în tot, ca yin și yang – Daniela Dima. Mă uit pe furiș uneori la dânșii, și chicotesc. Dincolo de dimensiunea artistică, există latura umană, cu picioarele pe pământ, care mă face să visez că este posibil să parcurgi un drum atât de lung, o viață, nu singur, ci împreună cu un partener, un coechipier, care să te protejeze, să te înțeleagă și când nu vorbești. Sunt în admirația lor definitiv! Apoi, întâlnirea noastră profesională îmi oferă niște emoții cu care m-am mai întâlnit doar când am fost îndrăgostită. Mă frământ mereu, mă întreb dacă sunt sau nu sunt suficient de bună pentru el, oare ce crede despre mine, oare mă place. Aș vrea să îi spun atâtea, dar nu vreau să îl „sufoc”. Când sunt pe margine, ard să lucrez și să îi arăt și eu culorile mele, sunt convinsă că i-ar plăcea, dar știu că trebuie să am răbdare. De fapt, ne întâlnim la jumătatea gândului, dar totul e ca o tatonare, unde fiecare pas făcut e o mică victorie, iar timpul în care lucrăm este pentru mine highlight-ul zilei. Trăiesc un moment foarte frumos, special. E ca și cum în fiecare zi este Crăciunul.
„Andrei Șerban este un magician, hipnotic aproape, are darul de a crea o anume atmosferă în jurul său, încât faci bucuros tot ce îți cere. Cu el, pentru el, treci zâmbind și Styx-ul. Iar eu abia aștept să-mi mai ceară ceva!”
Catinca Maria Nistor, actriță
Foto: Simion Buia / RomanianActors.com
