de Andrei Crăciun joi, 2 august 2018
În ce spectacole ați jucat în stagiunea trecută și ce urmează de la toamnă? Unde să vină publicul spectator să o vadă pe Cătălina Bălălău, apetitul odată deschis după citirea interviului? Festivaluri, ceva?
A fost o stagiune plină la Teatrul Tineretului și m-am bucurat că am lucrat aproape fără pauze. Anul a început în forță cu Wolfgang de Yannis Mavritsakis, în regia lui Radu Afrim. Au urmat Visătorul după Ian McEwan, spectacol-concert de Ada Milea, Mamă, mi-am pierdut mâna de Maria Kontorovich, în regia lui Alexandru Mâzgăreanu și Feminin de Elise Wilk, în regia lui Eugen Jebeleanu. Aștept oamenii cu drag și pălincă la Piatra Neamț, chiar nu-i așa departe! În același timp, mă bucur că vom veni în toamnă la București, în selecția FNT, cu două producții, Wolfgang și Mamă, mi-am pierdut mâna, și că în primele două luni ale stagiunii 2018-2019 trupa TT va fi prezentă în festivaluri de teatru din țară, la Brăila, Iași, Bacău, Galați, București și că urmează un an plin cu noi producții care sper că vor bucura atât publicul nemțean, cât și publicul din restul țării.
Video. Carieră internațională, filme de cinema, seriale de televiziune – cum stăm cu consacrarea în lumea video?
Așa și așa. Abia am început să lucrez, e un mediu care mă fascinează și sper să mai apară proiecte, că de muncă nu mi-e frică. O să le iau în ordine cronologică. În 2016 am participat la programul 10 pentru film la TIFF. Vara trecută am filmat scurtmetrajul Lapsus în regia Anei Mărgineanu, scenariul Ana Mărgineanu și Peca Ștefan, o adaptare după una din scenele paralele ale producției Anul Dispărut. 1996 de la TT și care va fi în București pe 14 octombrie. În iarnă am filmat împreună cu Ioana Bugarin în scurtmetrajul Basmofilia în regia lui Tudor Jurgiu. Apoi am fost foarte bucuroasă să fiu o mică parte din lungmetrajul Îmi este indiferent dacă vom intra în istorie ca barbari în regia lui Radu Jude, care are premiera în toamnă.
Tineret. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru? Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu?
Pentru că de doi ani trăiesc împreună cu ei, am lucrat la spectacole, am fost la nunți și la zile de naștere, am făcut grătare în ploaie și am învățat și învăț în continuare multe lucruri atât despre artă, cât și despre o bună conduită sau despre cum se urcă Ceahlăul aici, aș recomanda întreaga trupă a Teatrului Tineretului. Mă feresc să dau povețe, uneori nu reușesc să mă sfătuiesc bine nici pe mine însămi. Însă dacă cineva are vreun sfat, eu îl aștept.
„Pentru că de doi ani trăiesc împreună cu ei, am lucrat la spectacole, am fost la nunți și la zile de naștere, am făcut grătare în ploaie și am învățat și învăț în continuare multe lucruri atât despre artă, cât și despre o bună conduită sau despre cum se urcă Ceahlăul aici aș recomanda întreaga trupă a Teatrului Tineretului.”
Cătălina Bălălău, actriță
Foto: Adi Bulboacă, Teatrul Tineretului din Piatra Neamț
