Carla Teaha, actriță: „Cine a zis că e o meserie pentru care îți trebuie stomac tare a avut dreptate”

HAI LA TEATRU! UNITER continuă campania prin care artiștii vă invită să veniți la teatru, să vă convingeți că teatrul românesc are nu doar un mare trecut, ci și un mare prezent și, mai ales, un mare viitor. Astăzi ne răspunde Carla Teaha.

Carla Teaha, actriță: „Cine a zis că e o meserie pentru care îți trebuie stomac tare a avut dreptate”

ACTRIȚA RECOMANDĂ:

În ce spectacole joci în această stagiune?

În această stagiune mă bucur să joc în spectacolele „Copilul lui Noe’’ la Teatrul Metropolis, „A.A.A” și „Maitreyi” în teatrul independent.

Un spectacol pe care îl recomanzi (deși nu joci în el)?
„Stabat Matter” de la Linotip. De fapt, recomand cam tot ce se întâmplă în acest centru independent coregrafic. 

Un actor tânăr din țara noastră, care îți place?
De curând l-am descoperit pe Iosif Paștină în „Moromeții 2” și mi-a plăcut.

O actriță tânără din țara noastră, care îți place?
Îmi plac multe actrițe… Spre exemplu, Ana Covalciuc, mai nou și tânără mamă. 

Un regizor tânăr de urmărit, de la noi?
Alexandru Nagy și Catinca Drăgănescu.

Un motiv pentru care să meargă spectatorii la teatru?
Sunt sute de motive și totuși… consumul excesiv de teatru, vrei nu vrei, duce la cultură. Sau măcar la o percepție mai complexă asupra naturii umane. Aici sigur nu excelăm, e mereu loc de aprofundare. 

CELE MAI…

Cel mai bun sfat primit în cariera dumitale?
Ce-i al tău e pus deoparte (are și un efect terapeutic foarte eficient).

Cea mai neobișnuită întâmplare trăită pe scenă?
Odată, în timpul unui spectacol, am intrat în scenă pe heblu, convinsă fiind că era rândul meu. Am stat acolo câteva secunde în care așteptam să se aprindă lumina, dar mă simțeam din ce în ce mai straniu… Am pus-o pe seama emoției. Norocul meu a fost că m-au strigat colegii la timp și am ieșit înainte de a provoca dezastrul. A fost cea mai bizară pățanie, nici acum nu-mi explic foarte clar ce s-a întâmplat.

„Copilul lui Noe”, la Teatrul Metropolis

Cel mai provocator spectacol de până acum pentru tine?
A fost un spectacol pe care l-am jucat într-o seară de august, în aer liber, în turnul clădirii Muzeului Țăranului Român. O experiență foarte intimă și intensă, în care zgomotul străzii se contopea cu respirațiile spectatorilor care erau la un pas distanță… Jucam printre ei. O seară de neuitat într-un spațiu în care nu cred că am fost mai mult de 22 de suflete.

Cel mai dificil moment din viața ta în teatru?
Am avut o perioadă destul de lungă în care mă pregăteam pentru o probă, iar când ajungem în fața sălii în care aceasta avea loc, nu mai intram. Sau intram și emoțiile mele erau atât de mari, încât distrugeau orice încercare de a mă prezenta acceptabil. Între timp, am aflat că am aritmie și că bătăile neregulate ale inimii mele au contribuit major la această sabotare. 

Cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat de când ești actriță?
Sunt multe lucruri pe care le-am câștigat de când am decis să-mi pun în așteptare cariera promițătoare din comunicare și să devin actriță… Dacă trebuie să aleg doar unul, acesta e cultivarea empatiei. Sunt atentă, analizez în profunzime emoțiile mele și ale oamenilor din jur. Nu sunt prea multe domenii care-ți permit să pui zilnic lupa pe mișcările sufletului.

Cea mai interesantă întâlnire pe care ai avut-o până acum în teatru; de ce aceea?
Fiecare întâlnire de până acum a fost interesantă în felul ei. Fie vrednică de atenție, fie bizară. Cine a zis că e o meserie pentru care îți trebuie stomac tare a avut dreptate. Dincolo de întâlnirile cu creatorii de teatru, au fost câteva interesante și cu spectatorii. După cum știi, de vreo 7 ani, an de an, particip la organizarea Festivalului Internațional de Teatru Independent UNDERCLOUD. Asta mi-a dat ocazia să intru în contact cu toate genurile de spectatori și chiar să mă atașez de mulți dintre ei. Cea mai recentă întâlnire care m-a impresionat a fost cu o doamnă româncă, care nu mai locuiește de mult în țară, dar care își programează vacanța de vară, în România, în funcție de perioada în care e programat festivalul nostru. Anul trecut a cumpărat în jur de 40 de bilete pentru ea și prietenii dumneaei români pe care îi place să-i invite la teatru. Zi tu, cum să nu te bucure și să te inspire asemenea întâlniri?

„Sunt multe lucruri pe care le-am câștigat de când am decis să-mi pun în așteptare cariera promițătoare din comunicare și să devin actriță… Dacă trebuie să aleg doar unul, acesta e cultivarea empatiei. Sunt atentă, analizez în profunzime emoțiile mele și ale oamenilor din jur. Nu sunt prea multe domenii care-ți permit să pui zilnic lupa pe mișcările sufletului.”
Carla Teaha, actriță

Foto: Cătălina Flămînzeanu