de Alina Vîlcan marţi, 27 decembrie 2016
Înaintea Galei Tânărului Actor HOP din această vară, v-am prezentat interviuri cu actori care au câștigat de-a lungul anilor concursul de la Costinești, dar și cu o parte dintre membrii juriului de preselecție din acest an, printre care s-au numărat Lia Bugnar, Andrea Gavriliu sau Ada Milea, precum și cu directorul artistic – Bács Miklós. Vă invităm să recapitulăm câteva dintre amintirile acestora de la Marea Neagră și din timpul celei mai ne-bune competiții actoricești pentru tineret.
Bács Miklós: „Pentru mine, Gala HOP înseamnă profesionalism, șansă, început, curaj care învinge teama, „energie animalică” – vorba lui Suzuki, dorința de afirmare. Amintirile mele sunt de fapt anterioare Galei HOP și ele vizează perioada de dinainte de revoluție, când era denumită simplu Gala Tânărului Actor de la Costinești. Desigur, contextul era altul, dar îmi aduc aminte de senzația pe care o aveai pășind în amfiteatrul arhiplin din Costinești, de serile cu chitară, alături de – pe atunci necunoscutul – Gyuri Pascu, pretendent la statutul de student la actorie, de notorietatea publică pe care mai marii noștri colegi o câștigau într-o seară, de frica și plăcerea ce se puteau citi pe fețele tinerilor actori care jucau în fața unui public atât de numeros și însetat de solidaritate, de coatele date a doua zi pe plajă în momentul în care recunoșteam câte un coleg mai mare, o „vedetă în devenire”, sentimentul că odată cu terminarea facultății și participarea la Gala Tânărului Actor devii parte a unei adunări selecte și oarecum prohibite…”
Ada Milea: „Am concurat în anul în care am terminat facultatea. Aveam un monolog după Erasmus din Rotterdam – „Elogiul nebuniei”. Am jucat în aer liber, la Costinești, cu un public uriaș alcătuit din oameni veniți la plajă, iar organizatorii ne-au dat lavaliere exact înainte de a intra în concurs (eu nu mai probasem niciodată vorbitul în lavalieră). Era un haos sonor îngrozitor.”
Andrea Gavriliu: „Participarea cu „Zic Zac” la ediția din 2013 a fost cu bătaie luuungă… În primul rând, l-am avut în public pe domnul Miklós Bács, ceea ce a fost o imensă provocare pentru noi. Era pentru prima dată când ne vedea pe scenă după terminarea facultății. Nimic nu e mai plăcut decât să-ți vezi profesorul explodând de bucurie la vederea unui produs muncit cu multă dăruire. Apoi a fost doamna Oana Pellea care ne-a facilitat participarea la bursa de spectacole din Thun, Elveția, prima noastră ieșire din țară cu spectacolul.”
Natalie Ester: „Am adorat fiecare secundă petrecută acolo în acele zile, aș fi vrut să opresc timpul în loc, am albit nopțile de dragul a ceea ce mi se întâmpla. Stăteam singură pe mălul mării și repetam în gând, ore nesfârșite, așteptând să răsară soarele. Simțeam și știam că munca mea cu mine însămi își va primi răsplata. Am pășit în concurs fericită. Fericită că există și fericită că exist. Nu-mi pasă dacă ce spun acum sună a lipsa de modestie, eu știu că însăși modestia mi-a fost și îmi este mereu premiată.”
Dragoș Bucur: „Gala HOP… Emoții, soare, prieteni la bere, discuții tensionate despre viață și actorie… Chestii din astea. (…) Știu că sună foarte desuet, dar eu cred în treaba făcută pas cu pas, muncită! Nimic din ce am făcut eu în carieră nu a constituit „un breakthrough”, așa cum poate se întâmplă în Marea Britanie sau Statele Unite, totul a fost clădit încetișor și fiecare proiect, fiecare realizare în parte a contribuit la drumul pe care l-am urmat. 2001-2002 au fost ani plini pentru mine, s-a lansat „Marfa și banii”, am făcut „Furia”, am intrat în televiziune, am participat la HOP și mi-am deschis agenția de casting. Toate astea au deschis ferestre și uși!”
Ilona Brezoianu: „Gala HOP a fost o experiență de neuitat, am rămas cu multe amintiri, frumoase evident, și chiar și cu multe prietenii noi – colegi care au participat la secțiunea Individual. Am și acum câteva momente pe care mi le amintesc, cum ar fi cel al colegului Anghel Damian, sau al Ruxandrei Maniu, și multe altele. Am văzut o grămadă de oameni talentați, adunați împreună. Era un concurs, dar în ciuda acestui lucru, pe cât de orgolioși sunt actorii în general, acolo s-au legat prietenii frumoase. E o atmosferă care n-are cum sa nu te bucure. Ești în elementul tău.”
Marius Rizea: „Și-acum retrăiesc acele momente cu maximă intensitate. Nu pot uita emoția și determinarea din timpul acelui concurs. Veneam după o decepție, pierdusem angajarea la Teatrul Național, și trebuia să merg mai departe. Gala Tânărului Actor de la Mangalia a fost bula mea de aer. Acolo mi-am recăpătat încrederea în mine ca actor, am cunoscut oameni de teatru de mare calitate, care mai târziu au influențat într-o oarecare măsură evoluția mea ca actor.”
Fulvia Folosea: „Cea mai interesantă parte a HOP-ului mi se par întâlnirile cu oamenii, măsurarea forţelor cu ceilalţi colegi, din diverse părţi ale ţării. Consider că poţi învăţa enorm privindu-i pe ceilalţi. Emoţiile de la HOP mi-au picat foarte bine. Trecuse ceva timp de când nu mai jucasem, așa că pentru mine emoţia de a fi pe scenă a fost ca o gură de aer proaspăt, o revenire la viaţă. (…) Eu am prins ultimele două gale de la Mangalia. Nu pot să spun că am simţit ceva special pentru loc, mai ales pentru Casa de Cultură. Mi se părea un loc auster pentru micuţele noastre monologuri. Dar atmosfera a fost frumoasă, o competiţie sinceră.”
Dumitru Georgescu: „Eram destul de nesigur când m-am înscris. Faptul că am intrat în finală şi am câştigat cu un text scris de mine, gândit şi interpretat aşa cum am simţit eu, mi-a dat un avânt de încredere şi o platformă foarte bună pe care să încep să construiesc. Îmi amintesc că zâmbeam tot timpul, ca un copil inconştient şi fermecat de toţi oamenii din jurul lui.”
Ioan Paraschiv: „Gala HOP nu e demonstrație, nu ai nimic de arătat. Din moment ce ai ajuns la Costinești, e foarte clar că ești pe drumul cel bun, mai ales că sunt niște oameni în juriu extrem de talentați și dornici de a ajuta. Trebuie doar să te bucuri că esti acolo. Amintiri? Da, eram în mare cu actorul Andrei Cătălin, pe care îl cunoscusem de vreo două ore, și rezistam în picioare valurilor. Și la fiecare val strigam „This is Sparta”! Sunt norocos că am putut fi nebun alături de el și îi mulțumesc.”
Simona Arsu: „Pentru prima participare, pot să spun că eram pregătită dinainte de a afla că mergem la concurs. Am venit direct din facultate, cu un spectacol de bufoni shakespearieni, la care am lucrat împreună foarte mult, sub îndrumarea doamnei profesoare Miriam Cuibus. Iar în concurs am căutat doar să îmbunătăţim, prin bună dispoziţie şi joacă, un produs care văzuse deja lumina reflectorului. Aşa că ne-am pregătit cu toţii în apă, pe nisip, pe faleză ș.a.m.d. A fost minunat!”
Maria Nicola: „Am văzut cât de diferiți putem fi pe scenă, dar la fel de interesanți. Am comunicat unii cu alții, am râs împreună. N-am simțit că e neapărat o competiție, cât o dorință de exprimare a fiecărui participant.”
Marian Adochiței: „M-am dus la gală cu gândul clar să iau premiul. Era ultimul an în care puteam să particip, era acum ori niciodată. Este o confirmare fermă, de care poate aveam nevoie, că sunt pe drumul cel bun, cu ce am ales atunci să fac în viața asta.”
PLUS
Andrei Crăciun: Nu vreau să intrăm într-o dezbatere despre etate, dar exista, mă iertați, Gala HOP pe vremea dumneavoastră?
Lia Bugnar: „Mi s-a spus de curând că nici nu ar fi existat, dată fiind etatea mea. Și dacă ar fi existat, nu aveam atunci acest curaj. Acum văd altfel lucrurile. Le-aș da tuturor un epolet mic pe umăr fiindcă au curajul să vină.”
Foto: Adi Bulboacă
