de Uniter marţi, 20 decembrie 2016
La începutul anului, site-ul UNITER v-a prezentat interviuri cu personalităţi ale vieţii culturale din România, implicate de-a lungul timpului în Campania „Artiştii pentru Artişti“. Tania Popa, Alexandru Arşinel, Felicia Filip, Lari Giorgescu, Emilia Popescu, Adrian Naidin, Mihai Mălaimare, Aylin Cadîr, Maia Morgenstern, Istvan Teglas, Medeea Marinescu, Anca Sigartău şi Eduard Adam au vorbit despre participarea lor la spectacolele organizate de UNITER în sprijinul artiştilor vârstnici aflaţi în dificultate, dar şi despre întâlnirile capitale din viaţa lor.
Mihai Mălaimare: „Am primit în anii formării sprijin, am fost ajutat, încurajat, susţinut, este rândul meu să dau tot ce pot. Sunt dator să fiu de ajutor şi trebuie să spun că sunt onorat pentru că UNITER m-a ales să particip şi direct în Gale.
Problema unui tânăr este să ştie să-şi aleagă maestrul, să creadă în el şi să-l urmeze fără ezitare pentru că un astfel de artist, un maestru adevărat, este persoana cea mai generoasă din lume. Modelele vechii generaţii poartă nume diverse, dar absolut toate vorbesc despre muncă, modestie, abnegaţie, respect, dragoste neclintită faţă de teatru.
Întâi trebuie să vorbesc despre profesorii mei, admirabilii Moni Ghelerter, Zoe Anghel Stanca şi Geta Angheluţă. Apoi vin Beligan, Cotescu, Lecoq. Dar trebuie să spun că de la toţi cei din jurul meu am învăţat câte ceva. Şi de la maşinişti, şi de la portari, şi de la cabiniere sau femeile de serviciu, de la funcţionarii teatrului, pentru că tot ceea ce mişcă într-un teatru este cumva altfel decât în lumea de afară“.
Aylin Cadîr: „Mă bucur foarte mult că există această iniţiativă şi că pot să îmi aduc şi eu mica mea contibuţie. Şi sper să existe şi peste cincizeci de ani, pentru că este o dovadă a susţinerii dintre artişti, indifirent de generaţie.
Dintre artiştii care mi-au dat o şansă şi au crezut în mine, aş începe cu profesorii mei: Catrinel Dumitrescu şi Emil Hossu. Apoi a fost Horaţiu Mălăele, care are un loc special pentru mine. A fost primul care m-a adus pe scena Teatrului Naţional, în „Lecţia”, regizată de el. Am un mare respect faţă de Horaţiu, pentru că m-a tratat mereu ca pe un egal. Uneori, atunci când repetă pentru un spectacol nou, chiar dacă nu sunt în distribuţie, mă strecor în sală să-l mai ascult, să vad ce zice şi cum joacă fiecare personaj în parte, fie că e vorba de o tânără virgină sau de un moşneag obosit.
Apoi, am avut şansa să lucrez cu Oana Pellea, cu Răzvan Vasilescu, cu Victor Rebengiuc sau cu doamna Luminiţa Gheorghiu şi de la toţi am furat câte ceva, de la toţi s-a aşezat în mine ceva“.
Maia Morgenstern: „Particip în fiecare an; de când mi-au propus din partea UNITER, de când m-au chemat şi mi-au explicat scopul campaniei „Artiştii pentru artişti”, de ce şi pentru ce, nici nu s-a mai pus problema să nu particip! Nici nu s-a mai discutat când?, unde? – la Sala Radio, în altă parte – , întotdeauna am spus “da” înainte să se încheie invitaţia.
Mi-e aşa de jale şi de drag şi o adâncă plecăciune fac în faţa artiştilor de acum la zenit, de acum la apus, poate, ce nu mai sunt atât de mult în bătaia reflectoarelor, în lumina şi atenţia publicului… Am fost dintotdeauna alături de oamenii care au într-adevăr greutăţi, necazuri, nevoi şi, în primul rând, sentimentul abandonului, al părăsirii. Aţi ridicat sprânceana, văd, căci asta este treaba mea, meseria mea de actriţă, să observ detaliul într-un dialog…“.
Istvan Teglas: „Modele, probabil am avut, pentru că mereu am modele, numai că se tot schimbă. În general, nu numai în meserie, dacă apare cineva care mi se pare mie că are un discurs interesant sau inspiraţional, atunci persoana respectivă devine cumva un model pentru mine. Din perioada adolescenţei, ţin minte trupa lui László Bocsárdi, de la Sfântu Gheorghe, care tocmai făcea primele spectacole, pentru mine foarte interesante. Le-am văzut şi probabil că m-au influenţat, iar când am intrat la facultate mi-am dat seama că, într-adevăr, ce văzusem eu atunci era bine, aşa cum simţisem. Acele spectacole m-au pus pe drumul cel bun şi mi-au fost un fel de modele de început“.
Medeea Marinescu: „În ultimii ani, am luat parte la această campanie, devenită una de notorietate. Cred că răspunsul la întrebarea „De ce?” stă tocmai în titlul acestui spectacol al cărui scop este chiar de a veni în sprijinul acelor artişti care au ieşit de mult din lumina reflectoarelor, dar pe care nu ar trebui să-i uităm. E un gând, un gest de solidaritate faţă de colegii noştri de breaslă.
Am descoperit teatrul treptat, am început să îl iubesc descoperind farmecul căutărilor din repetiţii, al unei altfel de relaţionări decât presupune filmul. Am învăţat multe de la profesorul meu Florin Zamfirescu, unele lucruri nu le pricepeam atunci, le-am înţeles mai târziu, păşind în teatrul profesionist, lovindu-mă de regizori sau parteneri mai puţin pricepuţi, trebuind să iau decizii, încercând să mă salvez câteodată cu instinctul meu. Da, avea dreptate profesorul meu atunci când ne spunea că „opţiunile ne definesc”. Am înţeles mai târziu“.
Anca Sigartău: „Iniţiativa UNITER de a organiza aceste gale este o şansă de a redescoperi noţiunea de “solidaritate”. Solidaritatea este unitatea de bază în care măsurăm clipă de clipă actul artistic teatral. După părerea mea, solidaritatea în ideal umple de sens spectacolul. Acest gest este o condiţie minimă de a extinde, dincolo de scenă, sentimentul pe care îl trăim atunci când ÎMPREUNĂ naştem spectacole.
Actriţa mea preferată a fost şi este Rodica Tapalagă. Am admirat delicateţea şi rafinamentul Irinei Petrescu. Extraordinară şi unică a fost Ileana Predescu. Ascuţimea şi esenţa puternică a Ginei Patrichi. Datorez începuturile profesiei lui Liviu Ciulei. Îi datorez bazele gândului artistic curat, permanenta evaluare şi provocare intelectuală (esenţială pentru parcursul artistic individual), preţuirea nuanţelor şi a Cuvântului. Întotdeauna, însă, Dem Rădulescu, “instituţia de Comedie” – aşa cum îl numea maestrul Liviu Ciulei – va rămâne “Domnul Profesor”, cel care mi-a dat şansa să fiu actriţă“.
Eduard Adam: „Ce m-a motivat să particip la campania «Artiştii pentru artişti»? Pentru mine, însuşi numele galei răspunde la întrebare. Nu cred că am nevoie de o motivaţie în plus. E ca şi cum aş face un gest de recunoştinţă pentru fraţii mei.
Actorii care m-au inspirat au fost Dinu Manolache, Puiu Călinescu, Mircea Albulescu, Valeria Seciu. Dintre regizori îi numesc pe Cătălin Naum, Radu Penciulescu, Lucian Pintilie“.
A 13-a ediţie a programului UNITER Campania Naţională „Artiştii pentru artişti” a fost realizată în parteneriat cu teatre din Bucureşti şi din ţară. Multe spectacole de teatru au fost jucate în sprijinul artiştilor care au nevoie de ajutor.
Spectacolul „Caramitru-Mălăele, câte’n lună și în stele“ a avut loc pe 3 mai, la Sala Mare a Teatrului Naţional „I.L. Caragiale“ din Bucureşti, în cadrul Campaniei Naţionale Artiştii pentru Artişti.
DACĂ VREI SĂ AJUȚI!
MODALITĂŢILE DE PARTICIPARE A DONATORILOR FINANCIARI LA CAMPANIA „ARTIŞTII PENTRU ARTIŞTI” SUNT:
Sponsorizări dedicate Campaniei
Donaţii în contul Campaniei
formularul de 2 % din venitul global
cumpărarea de bilete (donaţii medii sau mici) pentru vizionarea spectacolului de caritate organizat în fiecare an ca punct central al campaniei, în jurul datei de 27 martie.
Contul Campaniei „Artiştii pentru artişti
Fondul de Solidaritate Teatrală
cod IBAN RO40RZBR0000060007801286
deschis la Raiffeisen Bank, Agenţia Piaţa Amzei
Mai multe detalii despre Campania „Artiştii pentru artişti“, aici.
