de Andrei Crăciun miercuri, 1 iulie 2015
Axel, ce amintiri ai de la Gala HOP din 2007 când ai câștigat un premiu? Ai mai fost la HOP înainte? Dar după?
De la Gala Hop am amintiri plăcute: soare, mare, căldură și răcoare, colegi faini, workshopurile cu „Fierosu”… Cred că am fost singurul din participanți care a făcut baie nud și se pare că nu am fost descalificat din această cauză la premiere, ci am primit premiul „Generația așteptată” pe care încă îl dețin, având în vedere că a fost ultimul an când s-a acordat. Eu sunt „Generația așteptată”!
A fost prima și singura oară când am participat la Gală. Am fost și înainte ca spectator, cu niște prieteni, să îi vad și să le țin pumnii, iar apoi după, ca să-mi susțin soția, care a și luat premiu. Ea însă a trișat puțin pentru că a participat la individual împreună cu fetița noastră, Maria, care era deja de nouă luni în burtică.
Ai câștigat atunci, zici, un premiu oferit de cotidianul „Cotidianul”. Se numea „Generația așteptată”. Simți că această generație – generația voastră – a confirmat așteptările?
Dacă ar fi să asculți ce spun unii mari actori mai în vârstă, ai zice că noi tinerii nu prea contăm și deci nici nu avem ce să confirmăm. Din start nu se așteaptă să confirmăm ceva anume. Iar în multe teatre atunci când se face o distribuție se ia un nume cunoscut, format înainte de 1989, și se pun tinerii pe lângă fără nicio strategie de a face din ei viitoare vedete ale teatrului de mâine, să îi dezvolți în această direcție prin roluri ofertante și promovare.
Așadar, părerea mea este că noi, atât în teatru, cât și în film, nu am confirmat așteptările care nu există și care nici nu se urmăresc, ci le-am dat peste cap! Prin faptul că ne zbatem de unii singuri, ne ajutăm între noi și facem tot felul de lucruri prin forțe și inițiative proprii. Așa se face că în lipsa unui sistem care să te ajute (uneori poate chiar să ți se pară că îți pune bețe în roate) s-a format o mișcare de teatru alternativ și cred că nu greșesc când spun că majoritatea tinerilor actori joacă mai mult prin baruri și cafenele.
De asemenea tot acest val în film care a făcut vâlvă în străinătate nu a făcut altceva decât să își adapteze inteligent stilul unor condiții de buget (și nu numai) neîncurajatoare.
Cât a contat în cariera ta experiența de la Gala HOP?
Foarte important este că mi-a dat un plus de încredere și de comuniune cu ceilalți participanți. M-a pus față în față cu mine însumi.
Ce oportunități ți-a deschis Gala?
La Gală a fost prezentă în acel an și doamna Ilinca Tomoroveanu, director artistic al Teatrului Național. După ce m-a văzut pe scenă, mi-a zis că în aproximativ o lună va fi concurs la TNB și m-a invitat să particip la concurs. În urma concursului la care au venit actori din toată țara, am fost cooptat apoi în trupa Naționalului, unde mai sunt și astăzi.
În ce relații mai ești cu Axel Moustache, cel din 2007? Ce ar fi trebuit să știe și nu știa atunci?
În relații bune. Ar fi trebuit să știe că nu trebuie să rateze niciun proiect important, în teatru sau film; să lupte mai mult pentru el, fără urme de modestie și să-și susțină punctele de vedere până la capăt; să facă mai multă meserie și să călătorească mai mult, până să ajungă să aibă trei fetițe, că acum e mai greu.
Ce sfaturi i-ai da unui tânăr actor care acum se pregătește să meargă la Gală? La ce să se aștepte?
Să nu se aștepte la nimic. Să se bucure de tot ce se întâmplă. Să vină la Gală cu ceva ce să-l caracterizeze și în care să creadă cu tot ce este el. Să strălucească. Nu pentru ceilalți, în primul rând pentru el.
Spune-mi, te rog, cinci lucruri pe care le-ai învățat participând la Gală.
Să fii tu, să pui pe scenă probleme care te preocupă cu adevărat. Să schimbi energia față de concurenții care au fost înaintea ta, iar același lucru se poate aplica în orice piesă. Să te bucuri când lucrezi. Vei avea mai multă eficiență și nici măcar nu o să ți se pară că lucrezi. Să fii propriul tău regizor. Să știi ce ai să spui. Textul cu care am fost la Gală a fost conceput împreună cu un prieten special pentru Gală.
Cum s-a schimbat Gala în ultimii ani? Voi, foștii laureați sau doar participanți, cum o vedeți? Cum vă raportați la ea?
Nu știu cum s-a schimbat Gala în ultimii ani, mai ales că între timp nu mai este director artistic domnul Cornel Todea, un om cu totul și cu totul special. Raportul meu este însă că o recomand din tot sufletul. Actorii ar trebui să accepte orice provocare le iese în cale și să se bucure la maximum de acestea. Din asemenea experiențe înveți cel mai mult.
Ia improvizează dumneata o încheiere la acest interviu.
Și am încălecat pe-o mustață… ca la Gală să vă meargă totul ață. Vă țin pumnii!
Foto: TNB
