de Andrei Crăciun vineri, 23 iunie 2017
ACTORUL RECOMANDĂ
În ce spectacole joci în această stagiune?
Domnule Crăciun, în această stagiune mă găsiți la Teatrul Metropolis în „7 dintr-o lovitură”, „Două liniuțe” și „Peretele” – toate de Lia Bugnar, la Teatrul Bulandra, în „Indianul vrea în Bronx (un spectacol în regia Iarinei Demian), la Teatrul de Comedie în spectacolele „Tartuffe” regizat de Laszlo Bocsardi și „Emancipare” de Radu Iacoban, la TNB în „After Hours” tot de Radu Iacoban, la Godot în „Masculin-Feminin” de Lia Bugnar și în spectacole proaspete, în premieră: „Audiția” de Galin, în regia lui Emi Pîrvu la Metropolis și „Shylock” la Teatrul de Comedie, în regia lui Horațiu Mălăele. Deci publicul are de unde alege, dacă dorește să își formeze o părere despre subsemnatul.
Un spectacol pe care îl recomanzi (deși nu joci în el)
Mă voi limita la urbea noastră: „Apa de Mină” la Teatrul Act, „Tartuffe” sub direcția de scenă a lui Victor Ioan Frunză la Metropolis, „Vestul Singuratic” (regia Cristi Juncu) de la Nottara, „O intervenție!” regizat de Radu Iacoban la Act și „Între noi e totul bine” în regia lui Radu Afrim de la TNB.
Un actor tânăr din țara noastră care îți place.
La cât de puțin sunt promovați actorii tineri la noi, îmi voi lua libertatea de a sugera mai multe nume. Așadar îi apreciez enorm pe următorii: Alexandru Nagy (îl bănuiesc de geniu), George Costin (pentru rigoare, subtilitate și greutate în scenă), Tavi Costin (pentru umor și detașare), Ștefan Pavel (pentru har comic și generozitate scenică), Lucian Iftime (pentru felul în care mă surprinde de fiecare dată, deși am impresia că îl știu foarte bine), Alex Bogdan (coup de foudre), Tudor Istodor (pentru curajul în compoziții) și Alexandru Potocean (mai ales pentru atenția la detaliu).
O actriță tânără din țara noastră, care îți place.
Tot în baza argumentului de la întrebarea anterioară: Ilona Brezoianu, Ana Ularu, Letiția Vlădescu, Raluca Aprodu, Ilinca Manolache, Alina Rotaru, Mihaela Velicu, Ioana Anastasia Anton, Irina Antonie. Nu le voi sublinia calitățile, dintr-un motiv extrem de egoist și pragmatic: vreau liniște în casă.
Un regizor tânăr de urmărit, din țara noastră.
Ca să poți recomanda pe cineva în meseria asta trebuie să ai exercițiul de lucru cu respectivul și, cum eu am lucrat cu un singur regizor tânăr, îl recomand, așadar, cu toată căldură pe Radu Iacoban. Sunt totuși regizori tineri (cu care n-am lucrat) cărora le apreciez foarte tare spectacolele, după cum urmează: Bobi Pricop, Gianina Cărbunariu, Vlad Cristache, Alexandru Mâzgăreanu, Eugen Gyemant, Matei Lucaci-Grunberg, Horia Suru. P.S: Erwin Simsensohn – te-aș trece și pe tine pe listă, dar ești deja bătrân (n.r. – Anghel zâmbește).
Un motiv pentru care să meargă spectatorii la teatru.
Cred că spectatorii ar trebui să își găsească un motiv de suflet și personal pentru care ar păși peste pragul teatrelor din București. Îi pot asigura doar că îi așteaptă un număr impresionant de actori foarte talentați, de toate vârstele, și spectacole care spun mult despre noi și despre vremurile pe care le trăim.
CELE MAI…
Cel mai bun sfat primit în cariera dumitale.
„Asumă-te.” Atât pe scenă, cât și în viață.
Cea mai neobișnuită întâmplare trăită pe scenă.
La teatrul Bulandra, atunci când am realizat, la sfârșitul spectacolului, că în primul rând se afla un domn nevăzător. S-a ridicat în picioare și a strigat „Bravo!”. Pot spune că nu m-am simțit în viața mea mai privilegiat decât în acel moment.
Cel mai provocator spectacol de până acum pentru dumneata.
„Indianul vrea în Bronx”. Un spectacol greu de digerat, atât din interior, cât și din exterior. O metaforă a vremurilor noastre, care m-a provocat actoricește și mă provoacă în continuare cu fiecare reprezentație. La Teatrul Bulandra.
Cel mai dificil moment din viața dumitale în teatru.
Cel mai dificil moment a fost acela în care am realizat că proiecția mea naivă despre ce înseamnă lumea teatrului este una evident falsă. Momentul în care am descoperit că lumea artistică își pune din ce în ce mai puține probleme de creație, consumându-și energia în meschinărie și urât.
Cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat de când ești actor.
Să joc. E atât de simplu.
Cea mai interesantă întâlnire pe care ai avut-o până acum în teatru, și de ce aceea?
Cea mai interesantă întâlnire a fost cu trupa pe care o propune Lia Bugnar în spațiul teatral românesc. O adunare de oameni plini de talent și farmec, care mă acompaniază atât personal, cât și profesional. Când ești pus în situația de a face teatru cu oameni pe care îi iubești, într-o atmosferă plină de armonie, toate problemele care se nasc în procesul de creație devin ușor de dus și perfect rezolvabile. Le doresc tuturor actorilor să își descopere locul și să facă meseria asta căutând armonie.
„Cel mai dificil moment a fost acela în care am realizat că proiecția mea naivă despre ce înseamnă lumea teatrului este una evident falsă. Momentul în care am descoperit că lumea artistică își pune din ce în ce mai puține probleme de creație, consumându-și energia în meschinărie și urât.”
Anghel Damian, actor
Foto: Bogdan Botofei
