de Andrei Crăciun luni, 2 iulie 2018
Anghel Damian, am ajuns, iată, la sfârșitul unei noi stagiuni în teatrul românesc. Cum a fost stagiunea aceasta pentru dumneata? Ce ai jucat, ce ai învățat, ce ai scos nou? Se trage o concluzie?
Stagiunea asta a fost una dintre cele mai productive și importante în dezvoltarea și devenirea mea, dacă-mi permiți și termeni aparent mai pompoși. În primul rând, s-a petrecut întâlnirea cu Andrei Șerban în două ocazii. Mai întâi cu Shakespeare și Don John din „Mult zgomot pentru nimic”, la Teatrul de Comedie, și apoi cu Cehov și Treplev din „Pescărușul”, la Unteatru. Șansele să te întâlnești cu două roluri atât de importante și diferite, scrise de cei mai mari autori dramatici, și pe deasupra să mai fii și direcționat și ajutat în facerea lor de către Andrei Șerban sunt mici într-o viață de actor, darămite în aceeași stagiune. Pe lângă câte am învățat, întâlnirea asta mi-a dat o liniște de care aveam mare nevoie și m-a făcut să regăsesc gândurile și trăirile care m-au îmbrâncit către teatru la începutul acestui drum, când vedeam actoria ca pe o vocație, nu ca pe o profesie. Sunt foarte recunoscător pentru această întâlnire și i-aș mulțumi domnului Șerban, dar tot de el am învățat că de cele mai multe ori mulțumirile sunt de prisos, ce trebuie să facem e să „plătim” și să ducem mai departe. Asta voi încerca să fac.
Ca să completăm informațiile despre stagiunea asta, s-a mai scos spectacolul „Stă să plouă” de Lia Bugnar, la Green Hours, un spectacol de suflet în care joc împreună cu trei colege de generație, toate mai slabe ca mine, glumesc, evident, sunt extrem de talentate și le iubesc, iar „Stă să plouă” e o întâmplare care îmi aduce multă bucurie, ca și faptul că-l jucăm la Green Hours, un teatru cu un ceva unic în acest oraș (la fel și Unteatru pe care l-am descoperit acum). De asemenea, am lucrat cu Felix Alexa la spectacolul „20 de minute cu îngerul”, la Teatrul de Comedie, un spectacol unde mi-am făcut prieteni (pe viață, sper eu) și unde s-a produs prima întâlnire cu Felix Alexa.
A fost un an foarte bun…
Ai avut timp să mai mergi și la alte spectacole, să vezi colegi? Ai o imagine de ansamblu? Se merge spre bine? S-a remarcat vreo tânără speranță? În cine să ne punem nădejdea?
Am văzut și alte spectacole, nu câte mi-aș fi dorit, dar suficiente cât să îmi întăresc ideea că imaginea de ansamblu este una eclectică. După umila mea părere, suntem înconjurați de mult talent, dar sunt foarte puține ocaziile în care aceste talente sunt puse împreună pe o șină, sau pe un drum coerent. Cât despre tinere speranțe, am încetat să cred că de acolo vine salvarea, ci cred, mai degrabă, în ideea de trupă, unde talentele se îmbină și se completează. Pentru mine, o astfel de întâmplare a fost la spectacolele lui Andrei Șerban despre care-ți spuneam, unde am avut norocul de a întâlni actori extrem de talentați, aflați în diferite etape ale vieții și profesiei și, în același timp, oameni deschiși și generoși care s-au lăsat să fie împreună. Aș vrea să îi pot numi pe toți cu nume și prenume, dar cred că aș ocupa toate cuvintele permise acestui interviu. Rog publicul cititor să caute distribuțiile acestor spectacole și să rețină numele colegilor.
Vacanța de vară. Are Anghel Damian vacanță de vară, ce are de gând să facă el cu ea?
Vacanța de vară e o expresie de mult uitată undeva într-un sertar al vocabularului meu, sertar de la care am pierdut cheia, se pare. Și asta e de bine. Dar, ca să nu mințim publicul cititor, voi avea totuși vreo trei săptămâni împărțite între Apoș (un ținut uitat din Colinele Transilvaniei) și undeva la mare. În rest, mijlocul verii e ocupat de pregătirea si filmarea următorului meu scurtmetraj (care filmare se va întâmpla tot la Apoș, deci vacanța va avea și scop de prospecție).
Toamnă. Ce urmează pentru stagiunea ce va să vină? Ce surprize plăcute ne așteaptă? Unde îl vedem pe Anghel Damian?
Îl vedem în continuare la teatru, unde joacă în (iată) 14 spectacole împărțite între următoarele teatre: Comedie, Metropolis, Unteatru, Godot, Green Hours, TNB. În plus, sunt anunțate deja vreo trei proiecte noi, pe care nu le voi numi, din superstiție. La momentul potrivit voi anunța ce e de anunțat.
Cinema, filme de televiziune, consacrare internațională? Cum stăm? S-a făcut un scurtmetraj premiat la TIFF. Se merge în această direcție? Ce mai face cineastul Anghel Damian? Să ridicăm un pic această cortină de pe viitor și să-l întrezărim.
Cinema, filme de televiziune, consacrare internațională. Sună frumos, dar nu ne gândim la ele, că vrem să evităm așa scopuri facile. Dacă oricare dintre ele vor deveni inevitabile, ce sa fac?!, le voi asuma cu bunele și relele pe care aceste lucruri le aduc. Până atunci, am făcut un scurtmetraj care a avut până acum o viață frumoasă și mă pregătesc pentru încă unul, l-am pomenit deja mai sus. O iau pas cu pas, fără să îmi impun nimic, mă așez pe o buturugă și mă odihnesc când e nevoie, fac o cărăruie nouă când se înfundă drumul, arunc chiar și un pieptăn fermecat în urma mea, dacă se îngroașă gluma. Ca să o citez pe Arkadina (sic): „Ce va fi, va fi! Que sera, sera!”.
„După umila mea părere, suntem înconjurați de mult talent, dar sunt foarte puține ocaziile în care aceste talente sunt puse împreună pe o șină, sau pe un drum coerent.”
Anghel Damian, actor
