de Andrei Crăciun miercuri, 24 aprilie 2019
Huțuleac a mai câștigat o dată acest premiu, în anul 2017, pentru rolul principal din Amadeus, spectacol jucat tot la Metropolis, tot în direcția de scenă a lui Victor Ioan Frunză.
Andrei Huțuleac, un obișnuit, iată, al Galei Premiilor UNITER. Din nou, nominalizat, de data aceasta cu ce creație artistică ai convins juriul care a selectat nominalizații? Care e povestea acestui rol?
Randle P. McMurphy, în Zbor deasupra unui cuib de cuci. Povestea rolului este similară poveștilor tuturor rolurilor din ultimii ani și cred că, prin repetiție, poate deveni, din păcate, plictisitoare. Exist actoricește într-un context pe care îl găsesc favorabil, lucrez într-o trupă, alături de colegi valoroși, direcționați scenic de Victor Ioan Frunză în decorurile și costumele Adrianei Grand. Acestea fiind zise, vara trecută, în urma unor discuții pe care le avem în fiecare an legate de viitoarele montări, s-a ajuns la concluzia că vom lucra Colivia cu Nebune de Jean Poiret și Zbor deasupra unui cuib de cuci, o adaptare dramatică de Dale Wasserman, după romanul lui Ken Kesey. M-am bucurat pentru că citisem cartea, văzusem filmul și eram foarte atașat de poveste. Ca actor am dobândit dexteritatea de a mă îndrăgosti la comandă de povești ca să pot să lucrez bine orice, fără mofturi. Cu alte cuvinte, fac pe dracu-n patru să găsesc lucruri care mă apropie de un text, chiar dacă la prima vedere n-aș zice că am mari afinități cu el, însă în cazul de față n-a fost nevoie să-mi exercit această abilitate, pentru că atât textul cât și personajul pe care am aflat că trebuie să îl interpretez îmi plăceau. De altfel e un text care îmi place atât de mult, încât aș juca orice personaj de acolo.
Ai mai fost cel mai bun actor din țara noastră, consfințit ca atare la aceste Premii. Ce s-a schimbat după acest moment? Cât valorează un astfel de Premiu?
E încă un capitol la care, prin repetiție, risc să devin plictisitor. Port această discuție, în mod recurent, în diverse contexte, cu diverși oameni. Cred că premiile încurajează un artist și sunt binevenite în măsura în care artistul reușește să nu devină dependent de ele. Pot să îți spun care sunt dezavantajele, ca să nu vorbim numai despre lucrurile frumoase. De fiecare dată când se anunță nominalizările, începi să simți că o bună parte din publicul care intră în sala de teatru vine să verifice spectacolul. Același lucru se întâmplă și dacă, Doamne ferește, iei vreun premiu. Oamenii se lasă mult mai greu convinși pentru că li se pervertește ipostaza de spectatori. Vin cu o idee preconcepută despre ce urmează să vadă. Sunt impuri. Și riscul e ca și tu să devii impur ca actor. Această atitudine de evaluator a celui care te privește te poate trage în capcana de a încerca să interpretezi rolul ca să demonstrezi ce poți. Ori asta te deturnează de la scopul principal, anume acela de a împlini povestea alături de colegii tăi, în economia viziunii regizorale și scenografice. E o luptă grea care trebuie purtată în scopul prezervării spectacolului de teatru, așa cum a fost el gândit de echipă.
Te duci la Gală? Boicotezi? Ții discurs? Ce planuri ți-ai făcut?
Nu știu încă. Lucrez la primul meu film de lungmetraj și am un program destul de încărcat.
I-ai văzut pe contracandidații tăi din acest an? Cum sunt? Crezi că vei câștiga din nou sau, de data aceasta, nu?
Alexandru Potocean și Emilian Oprea sunt actori valoroși care au confirmat asta în repetate rânduri și sunt convins că nici ei nu au nevoie de premii ca să-și reamintească acest lucru.
Ești mulțumit de munca ta din anul trecut, Andrei Huțuleac? Puteai mai mult și mai bine? Te-ai culcat pe o ureche? Te-ai ambiționat? Cum ești după toate această atenție primită în interiorul breslei?
Mi-e la fel de teamă ca oricând să nu înceapă să mi se pară că sunt cineva. Actorul e o cocă moale care dacă nu se ține legată poate începe să se deșire oricând. Vreau să îmbătrânesc just, făcându-mi meseria bine și cred că drumul e greu.
„Actorul e o cocă moale care dacă nu se ține legată poate începe să se deșire oricând.”
Andrei Huțuleac, actor
