de Uniter luni, 27 iunie 2022
„Îmi place dinamica asta din teatru. În proiectele de arte vizuale, lucrurile sunt puţin mai aşezate, interacţiunile mai cuminţi şi provocările diferite. În teatru există un freamăt, o combustie a fiecăruia care se ciocneşte de a celorlalţi şi se creează acea reacţie care pune totul în mişcare. E un proces continuu de a simţi şi a gândi.” (Andrei Cozlac, într-un interviu coord. de Ramona Iacobuțe în Adevărul)
Prima întâlnire cu arta video a lui Andrei Cozlac are loc încă de pe băncile liceului. Experimentează la Liceul de Artă din Botoșani cu câteva camere video împrumutate, și cochetează și cu arta fotografiei. Își cultivă această pasiune la Facultatea de Arte Plastice, Decorative şi Design, Secţia Foto-Video, în cadrul Universităţii de Artă „George Enescu“ din Iaşi. Ca student Erasmus la Dartington College of Arts din Marea Britanie, a creat și a expus pentru prima oară lucrări de instalații video interactive semnate de el, ulterior aduse în expoziție la Iași, la Galeria Aparte.
Descoperă video-mappingul în 2007, prin proiecțiile ce se făceau pe clădiri cu ajutorul unui video proiector. Am putea spune că primul contact a fost cu o formă rudimentară a ceea ce reprezintă astăzi video-mapping-ul, ce nu ia în considerare forma arhitecturală pe care se proiectează. Un rol esențial în formarea sa ca artist video îl au Matei Bejenaru, care îi este profesor în timpul facultății, Dan Perjovschi, Alexandru Patatics și alți artiști din domenii adiacente, cu care rezona artistic.
„Eu în proiectele mele fac lucruri relativ simple tehnic. Dar, de fapt, munca e cu totul alta. Până ajungi la acea simplitate, tu de fapt consumi câteva zile în căutări.” (Andrei Cozlac, într-un interviu coord. de Ramona Iacobuțe în Adevărul)
Dinamismul teatrului îl atrage către colaborarea cu Radu Afrim pentru spectacolul „Femeia mării“, de Ibsen (2014), montat la Teatrul Național „Vasile Alcsandri” Iași. Întâlnirea cu Radu Afrim îi deschide poarta către scenele românești, prin spectacole care rămân adevărate repere în istoria contemporană a teatrului românesc: „Pasărea retro se lovește de bloc și cade pe asfaltul fierbinte” – Teatrul Național Târgu Mureș – Compania “Tompa Miklós”, „Măcelăria lui Iov” și „Dansul Delhi” – Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași sau „Pădurea spânzuraților” – Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București. Totodată, colaborează și cu alte nume însemnate din regia de teatru națională, precum Silviu Purcărete, Erwin Șimșensohn sau Radu Ghildaș.
„Eu nu susțin excesul de video în teatru decât dacă devine un personaj.” (Andrei Cozlac, într-un interviu coord. de Ramona Iacobuțe în Adevărul)
Pentru spectacolul „Plugarul și Moartea”, în dramatizarea și regia lui Silviu Purcărete, de la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași, Andrei Cozlac, în echipă cu scenograful Dragoș Buhagiar, Andrei Cozlac creează o adevărată operă de artă însuflețită, contopind, prin holograme 3D și proiecții video, viața pământească cu cea de apoi. Dinamismul și forma prin care au fost conturate imaginile formează momente artistice remarcabile. Se poate observa precizia și îndemânarea cu care au fost realizate scenele, atât din punct de vedere spațial, cât și temporal. Proiecția video a fost mai mult decât o unealtă în contextul creat. A devenit un personaj de mare amploare, o adevărată lume.
„Poate nici arta mea nu e pe gustul multor oameni, dar nici nu cred că mă interesează să se întâmple asta. Trebuie, mai degrabă, să am o abordare sinceră, organică, care să ajungă la om. E important ca ceea ce am simțit eu în momentul în care am conceput lucrarea respectivă, energia aceea să se transfere, lucrarea devenind astfel un catalizator, și spectatorul să trăiască, să aibă parte de aceeași experiență. Apreciez foarte mult artiștii care au capacitatea asta de a transfera această energie, această stare, acest mental.” (Andrei Cozlac, într-un interviu coord. de Nicoleta Dabija în 7Iași)
Video:
„Femeia mării” de Henrik Ibsen, regia Radu Afrim (2014)
„Aniversarea” de Jeroen van den Berg, regia Erwin Șimșensohn (2016)
„Cafeneaua” de Carlo Goldoni, regia Silviu Purcărete (2016)
„Pasărea retro se lovește de bloc și cade pe asfaltul fierbinte”, autor și regie Radu Afrim (2016)
„Măcelăria lui Iov” de Fausto Paravidino, regia Radu Afrim (2017)
„Cartea junglei” de Rudyard Kipling, regia Răzvan Mazilu (2017)
„Carmen”, libret de Henri Meilhac și Ludovic Halévy, regia Silviu Purcărete (2017)
„Strigoii” de Henrik Ibsen, regia Alexandra Vieru (2018)
„Piele și cer” de Dimitre Dinev, regia Radu Ghildaș (2018)
„Teatru de război”, regia și scenariul Cristian Hadji-Culea (2018)
„Ea și numai ea” de Andrei Ivanov. regia Radu Ghildaș (2019)
„Dansul Delhi” de Ivan Vîrîpaev, regia Radu Afrim (2019)
„Plugarul și moartea”, dramatizarea și regia Silviu Purcărete (2021)
