de Andrei Crăciun marţi, 17 iulie 2018
Scumpă Ana Bianca Popescu, am ajuns iată la finalul unei noi frumoase stagiuni în teatrul românesc. Ce ai făcut dumneata în stagiunea aceasta, cu ce spectacole ai onorat publicul spectator și cu ce ai rămas în urma desfășurării lor?
Îmi era dor de tine și de întrebările tale, asta așa ca preambul. A fost o stagiune tare frumoasă și, mulțumesc lui Dumnezeu, plină. În decembrie am terminat anul cu spectacolul Anei Mărgineanu „Anul dispărut. 2007”, apoi a urmat „Escu”, regia Doru Ana, ambele la Teatrul Mic, de care aparțin. „Mult zgomot pentru nimic”, regia Andrei Șerban, la Teatrul de Comedie, și nu în ultimul rând „Sunetul muzicii”, regia Răzvan Mazilu, la Opera Comică Pentru Copii, ceva nou pentru mine, o experiență minunată.
Ai avut timp să mergi la teatru și să vezi și spectacolele colegilor? Ți-a plăcut ceva în mod deosebit, să trecem în agendă pentru la toamnă?
„Pescărușul” lui Andrei Șerban de la Unteatru. Un spectacol puternic, cu actori minunați, majoritatea colegi și prieteni. Îmi place să-mi văd colegii pe scenă. Am emoții foarte mari, chiar dacă sunt în public. E de văzut și revăzut spectacolul!
Pentru stagiunea următoare ai ceva în pregătire? La ce surpriză plăcută să ne așteptăm? Unde o să te vedem?
La Teatrul Mic, încep un proiect cu domnul Dragos Galgoțiu, un scenariu după Edgar Allan Poe, iar lista rămâne deschisă… Să vină regizorii la mine!
Ai și dumneata de acum o vârstă, nu mai ești tânăra noastră actriță, adică – pardon! – mai ești, dar sunt alți colegi încă și mai tineri. De la tineret-speranțe, așadar, ai remarcat pe cineva în mod aparte? Cine vine tare pe turnantă?
Cătălina Bălălău, actriță la Piatra Neamț. Probabil că e cu o lună mai mică decât mine, deci nu mai e nici ea așa de tânără! Este specială! Am lucrat împreună la workshopul ținut de domnul Silviu Purcărete (n.r. – workshop organizat la Sinaia, în cadrul Festivalului Național de Teatru 2018) și ne-am „văzut” una pe alta! Probabil că detaliile despre acest workshop vor veni într-o ediție următoare, sunt sigură. Oricum, a fost ceva ce nu uiți ușor, ceva unde te întorci mereu când rămâi fără resurse…
Viața. Ce planuri de viață are Ana Bianca Popescu cu ocazia vacanței de vară care tocmai începe. Are Ana Bianca Popescu vacanță de vară?
Are, păi cum să n-aibă! Să se întoarcă reîncărcată pentru toamnă, când se vor relua spectacolele! Primul se anunță „Sunetul muzicii”, din septembrie, vă aștept, we keep in touch! Așa… revenind… mă duc cu mama în Vama Veche o săptămână, iar în august plec în Grecia, Creta mai exact.
Spune-mi cel mai frumos lucru care ți s-a întâmplat în ultimul an de teatru și, de ce nu, de film. De ce tocmai acesta?
Cele mai frumoase lucruri întâmplate în ultimul an în teatru pentru mine au fost: personajul Maria în Sunetul muzicii și întâlnirea cu domnul Purcărete. Probabil pentru că ambele momente se întâmplă once in a lifetime și pentru ambele sunt extrem de recunoscătoare. La film mai aștept… să vină regizorii le mine!
„Cele mai frumoase lucruri întâmplate în ultimul an în teatru pentru mine au fost: personajul Maria în Sunetul muzicii și întâlnirea cu domnul Purcărete.”
Ana Bianca Popescu, actriță
Foto: Maria Ștefănescu
