de Andrei Crăciun joi, 6 iunie 2019
ACTORUL RECOMANDĂ…
Alexandru, în ce spectacole joci în această stagiune, unde și de ce să le vedem?
În actuala stagiune mă puteți vedea la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani, în spectacolele: Vise de opal (și în Suceava), În largul nostru și Artă (care se va juca și în Bucuresti, dar și în Iași). Asta pe plan instituțional. Pe plan independent, joc în Complet alb, HostelLand, Toate mi se-ntâmplă numai mie și altele. În general, aceste spectacole sunt nomade – se joacă în diverse orașe de prin țară, prin festivaluri sau la diverse evenimente. Sperăm să ajungem chiar și în afară cu ele. Cu spectacolul Complet alb, de exemplu, suntem în tratative pentru deplasări în Bulgaria și Iran. Vă recomand să le vedeți pentru că toate s-au născut din colective de oameni iubitori de Teatru, oameni care au pus trup și suflet în realizarea lor. Lucrez și la proiecte noi, dar deocamdată nu vreau să dau spoilere.
Un alt spectacol pe care îl recomanzi, dar în care nu joci.
Vă recomand, cu căldură, spectacolul Absinth (o producție de licență din cadrul UNATC), al tinerei regizoare Ilinca Prisăcariu. Merită din plin!
Un actor, coleg, care îți place.
Simplu: Richard Balint, actor al teatrului din Oradea, și, mai nou, Târgu Mureș. Am fost colegi într-un singur spectacol, la teatrul din Petroșani, dar eu consider că toți actorii din țară îmi sunt colegi de breaslă.
O actriță, colegă, care îți place.
Alina Mîndru este o actriță cu care m-am înțeles minunat pe scenă! Și dacă o să citești asta, Alina, să știi că mi-e dor să jucăm împreună.
Un regizor de urmărit. De ce?
Deși nu am lucrat niciodată cu el, Alexandru Dabija. Pentru că mi se pare că este un om minunat și un regizor care se joacă frumos cu poveștile pe care le spune. Încă nu am întâlnit actor sau actriță, care să fi lucrat cu el, de la care să aud ceva de rău despre el.
Un motiv pentru care să mergem la teatru.
Cred că motive sunt câtă frunză, câtă iarbă! Dacă este cineva care nu și-a găsit (încă) o motivație personală, ar trebui să ia în considerare faptul că la teatru poți vedea felii din viață filtrate printr-un caleidoscop de perspective. Și cred că viața merită privită panoramic, nu doar prin spectrul propriu.
CELE MAI…
Cel mai bun sfat primit în cariera ta.
Mi-e greu să spun care este cel mai bun… Dar cel mai sănătos a venit de la Lenuș (Teodora Moraru, actriță la teatrul din Botoșani): să nu mi se urce niciodată la cap! Și adevărul e că orgoliul ne întinde cele mai periculoase capcane în meseria asta. Nu suport oamenii de teatru care se iau prea în serios sau care se apucă să-și toarne propriul soclu. Așa că am luat măsuri în privința asta: am făcut un pact cu câțiva prieteni, actori și ei, prin care vom avea grijă să ne tragem reciproc cu picioarele pe pământ, dacă vreunul dintre noi o ia razna vreodată.
Cea mai neobișnuită întâmplare trăită pe scenă.
Unul dintre cele mai bizare momente a fost atunci când, la sfârșitul unui spectacol, a venit un spectator la mine și mi-a dat bacșiș (o sumă bună, la vremea respectivă), pentru că i-a plăcut foarte mult ce făceam în spectacol și era convins că actorii sunt plătiți prost.
Cel mai provocator spectacol de până acum, pentru tine.
Mi-e greu să fac un clasament al provocărilor din teatru și să declar un câștigător. Nu pot să mă plâng, am parte de provocări în mod constant (le și caut, că n-am stare). Nu știu dacă a fost „cel mai“, dar a fost „destul de“ un one-man show pe care l-am făcut. A fost o experiență care a consumat mult din mine, atât din cauza subiectului, cât și din lipsa de parteneri de scenă. Ca actor, oricum ieși „gol“ în fața publicului, dar când mai ești și singur, trăiești cu totul altă specie de emoții pe scenă.
Cel mai dificil moment pentru tine, în teatru.
Nu-mi este ușor când trebuie să refuz un proiect în care îmi doresc din suflet să intru (din cauza nepotrivirii programului de lucru, de obicei), dar cel mai greu îmi pică spectacolele care mor înainte de a ieși la rampă. Este dureros să te apuci să lucrezi la un spectacol, să investești timp, emoții și energie în el și apoi, de obicei brusc, să intervină o problemă care să îngroape tot ce a fost construit. Dar, din păcate, se mai întâmplă…
Cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat de când ești actor.
Simplul fapt că îmi trăiesc neîntrerupt visul: sunt actor!
Cea mai interesantă întâlnire pe care ai avut-o în teatru. De ce aceea?
Una dintre cele mai interesante întâlniri din lumea teatrului a fost cea cu Kadri Özcan, actor și regizor din Turcia. A montat un spectacol la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani în urmă cu câțiva ani și, cu toate că aveam o singură apariție scurtă pe scenă, a fost o experiență minunată; nu doar pentru că trebuia să ne înțelegem în limba engleză în timpul repetițiilor, ci și pentru că eram oameni cu educații, culturi și mentalități diferite, care am reușit să descoperim un limbaj teatral comun.
„La teatru poți vedea felii din viață filtrate printr-un caleidoscop de perspective. Și cred că viața merită privită panoramic, nu doar prin spectrul propriu.”
Alexandru Dobinciuc, actor
