de Andrei Crăciun marţi, 4 iunie 2019
ACTRIȚA RECOMANDĂ…
Alexandra, în ce spectacole joci în această stagiune, unde și de ce să le vedem?
Spectacolele în care joc sunt: Furtuna de William Shakespeare, No Man’s Land, regia Alexander Morfov, Umbre de Marilia Samper, regia Vlad Cristache, Viforul (foto sus) de Barbu Ștefănescu Delavrancea, regia Alexandru Dabija, Pădurea spânzuraților, adaptare după romanul lui Liviu Rebreanu, regia Radu Afrim, CLASS de Iseult Golden și David Horan, regia Felix Alexa – Teatrul Național București; Peretele și 7 dintr-o lovitură, scrise și regizate de Lia Bugnar, Cum se cuceresc femeile, adaptare după Woody Allen, regia Liviu Lucaci – Teatrul Metropolis; în Before Breakfast de Eugene O’Neill, regia Alexandra Popescu – Teatrul Bulandra; Eu te cred, dar tu mă minți, adaptare după La Menteuse de Jacques Bricaire, regia Liviu Lucaci – Palatul Copiilor.
Un alt spectacol pe care îl recomanzi, dar în care nu joci.
Această Sonia – one-woman show cu Letiția Vlădescu, scris și regizat de Lia Bugnar la Green Hours
Un actor de la noi, care îți place.
Marius Manole.
O actriță de la noi, care îți place.
Letiția Vlădescu, Sorina Ștefănescu, Smaranda Caragea, Alexandra Fasolă, Anca Dinicu, Irina Ungureanu, Silvana Negruțiu și ar mai fi… Scuze, chiar nu pot recomanda doar una.
Un regizor de urmărit. De ce?
Cred că toți trebuie urmăriți. Fiecare are o individualitate și asta nu poate fi decât interesant.
Un motiv pentru care să mergem la teatru.
Pentru că avem nevoie de teatru. Pentru că ne educă, nu „în dulcele stil clasic”, ci într-un mod, cred eu, mult mai concret. Cel al relaționării. Modul în care comunicăm cu cei din jur ne construiește viața. Mi-a spus odată cineva că „oamenii mor să aibă dreptate, nu să fie fericiți”. Și așa e! Nu vrem să-l înțelegem pe cel de lângă noi. Sau poate că nu putem, pentru că nu-l înțelegem decât atunci când nu suntem implicați direct. Totul ține de perspectivă și de punctul în spațiu ocupat de observator – Soarele, de fapt, nu apune niciodată. Aici e noapte, acolo e zi. De fapt, este tot timpul Zi și tot timpul Noapte. Teatrul modifică perspectivele. Pentru că la teatru privim o situație detașat, obiectiv, și asta poate ajuta să ne înțelegem mai bine pe noi și pe cei de lângă noi. Asta dacă e făcut bine, dacă are o esență.
CELE MAI…
Cel mai bun sfat primit până acum.
„Lasă-te să fii!”
Cea mai neobișnuită întâmplare trăită pe scenă.
Nu știu dacă a fost pe scenă, dar a fost prin intermediul ei. După un spectacol (Before Breakfast, regia Alexandra Popescu, Teatrul Bulandra), destul de dur, despre o relație toxică soț-soție, despre doi oameni care nu mai pot trăi împreună, dar o fac doar pentru a-și face rău unul celuilalt, o doamnă din public s-a dus la regizor și i-a spus că și-a dat seama că așa se comportă cu fiul ei și că va merge acasă pentru a-l lua în brațe și a-i spune că îl iubește.
Cel mai provocator spectacol de până acum, pentru tine.
Fiecare spectacol e provocator prin simplul fapt că e nou și diferit de fiecare dată. În prezent, cel mai dificil spectacol este cel mai recent: CLASS, regia Felix Alexa, la Teatrul Național. Pentru că ne cunoaștem de puțin timp și asta îmi dă o nesiguranță. Dar cred că vom avea suficiente întâlniri ca să ne putem descoperi și iubi reciproc.
Cel mai dificil moment din experiența ta în teatru.
Nu știu dacă e unul singur. Pare o eternitate de momente dificile. Sau poate că e același moment care se repetă la nesfârșit: cel în care trebuie să ai răbdare. Și să nu-ți pierzi credința.
Cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat de când ești actriță.
Prietenii!
Cea mai interesantă întâlnire pe care ai avut-o în teatru. De ce aceea?
Am avut numai întâlniri interesante. Dar una foarte frumoasă și semnificativă pentru mine a fost cea cu doamna Mariana Mihuț și cu domnul Victor Rebengiuc. Pentru comportamentul dumnealor. Pentru că mi-au dat încredere când am avut nevoie. Aveam de zis un mic monolog într-un spectacol și după ce l-am zis doamna Mariana m-a luat în brațe și mi-a spus că s-a emoționat și că sunt făcută pentru meseria asta. Într-un alt context, am primit o diplomă – de participare, nu de altceva – dar domnul Rebengiuc s-a ridicat în picioare și m-a aplaudat, de față cu toată lumea, strigând „bravo”- un fel de standing ovation. Și a contat. Au contat. Mult. Mulțumesc!
„Am avut numai întâlniri interesante. Dar una foarte frumoasă și semnificativă pentru mine a fost cea cu doamna Mariana Mihuț și cu domnul Victor Rebengiuc. Pentru comportamentul dumnealor. Pentru că mi-au dat încredere când am avut nevoie.”
Alexandra Sălceanu, actriță
Foto: Florin Ghioca / TNB
